CARACTERE MORFOLOGICE
Specie indigenă, arborescentă, ce ajunge la 20 m înălţime şi 40 cm diametru.
Înrădăcinarea mixtă, cu un pivot scurt cu numeroase rădăcini laterale.
Tulpină destul de dreaptă, la exemplarele izolate cu ramificare în formă de candelabru.
Scoarţa formează de timpuriu un ritidom suberos, cenuşiu deschis, exfoliabil în solzi mici.
Lujerii tineri sunt zvelţi, lucitori, cenuşii, glandulos, pubescenţi; cei de 2 ani au scoarţa suberoasă crăpată.
Muguri alterni, scurt ovoconici, alungiţi.
Frunze – 8-12 cm, lung peţiolate (4 cm), adânc cordate, dublu serate, pe faţă glabre, pe dos pubescente.
Fructele – achene (alune) mai mari decât la alun (2 cm), în fascicule de 3-10, oarecum turtite, cu coaja groasă tare şi muchiat zgrăbunţoasă, cuprinse până la vârf în involucrul adânc spintecat şi cu prelungiri neregulate puternic glanduloase; longevitate – 200 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Alunul turcesc creşte spontan dinn Peninsula Balcanică, Asia Mică şi Caucaz, până în Himalaia.
În România apare în vestul Olteniei şi sudul Banatului, pe coastele însorite, calcaroase.
Necesită un climat cald (specie termofilă) şi staţiuni adăpostite, putându-se acomoda şi în climate mai reci; preferă solurile calcaroase, bogate în humus, eutrofe.