Arborii sunt partenerii tăcuți și de încredere ai omului. Neapreciați la justa lor valoare, unii copaci au reușit, totuși, să capete statut de celebritate. Iată câteva dintre cele mai interesante exemple:
- Cedrii Lui Dumnezeu
O pădure de doar 400 de cedri aflată în nordul Libanului este tot ce a rămas din codrii întinși din această regiune, care sunt pomeniți de peste 70 de ori în Biblie.
Vechii egipteni foloseau rășina acestor arbori în procesul de mumificare, în timp ce Regele Solomon a construit Primul Templu de la Ierusalim din lemn de cedru.
2. Bulevardul Baobabilor
Bulevardul Baobabilor este un grup faimos de arbori ce străjuiesc drumul de pământ care leagă două orașe importante din Madagascar.
Uriașii baobabi atrag turiști din toată lumea. Copacii au vârste de până la 800 de ani, iar în trecut obișnuiau să facă parte dintr-o junglă. Populația a consumat, însă, restul vegetației, cruțând doar extraordinarii baobabi.
3. Teiul lui Eminescu
Teiul argintiu din Parcul Copou are aproape 550 de ani și este unul dintre cei mai faimoși copaci din România.
Teiul din Iași, asociat cu poetul Mihai Eminescu, este sprijinit pe un cadru metalic și trăiește doar grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să pătrundă prin trunchiul putrezit și să ajungă în pământ.
Cu toate că suferă de cea mai periculoasă boală a speciei sale, teiul înflorește în fiecare an.
4. Generalul Sherman
Acest sequoia uriaș din California este unul dintre cei mai mari copaci din lume. În Pădurea Uriașă, așa cum este numit parcul național în care se află, mai sunt încă zece giganți similari.
Generalul Sherman este cel mai faimos dintre toți, având diametrul la bază de peste 11 metri. Copacul trăiește de cel puțin 2.300 de ani.
5. Copacul Vieții
Copacul Vieții trăiește, nimeni nu știe cum, în mijlocul deșertului, în Bahrain. Copacul, care e acoperit cu frunze verzi, este singurul copac pe o rază de mulți kilometri, în deșert.
Din rășina sa se fac lumânări, dar și gumă de mestecat, în timp ce fructele sale sunt folosite pentru a prepara dulcețuri și vin.
Rădăcinile sale au o lungime de 50 de metri, astfel că ar fi posibil să ajungă la o sursă de apă. Alții susțin că ar fi tot ce a rămas din Grădina Edenului.
În fapt, copacul a fost plantat în 1582.
