Se aduc tot mai des în interiorul agorei discuţii despre alimentaţie şi reperele acesteia. Iar pe internet apar reacţii şi studii elevate ce concluzionează că algele şi ciupercile vor salva lumea de la pieirea prin inaniţie.
Aşadar, cunoaşterea cât mai multor amănunte despre ciuperci poate reprezenta o şansă în plus nu doar pentru expunerea în galantarul cunoaşterii, cât mai cu seamă în soluţionarea grijilor pentru ziua de mâine.
În pădurile României, diversitatea ciupercilor este fabuloasă. Beneficiem de numeroase şi formidabile resurse de hrană, pe care cei mai mulţi le ignoră fie din teamă, fie din neştiinţă.
SilvaNews vă prezintă o suită de repere despre ciupercile comestibile, cele necomestibile şi, deopotrivă de importante, ciupercile otrăvitoare.
IMPORTANT: Materialele sau informaţiile oferite de SilvaNews sunt doar de natură informativă, educaţională şi nu pot fi considerate, în nicio situaţie, ca fiind asimilate unor analize de specialitate.
Astfel, entitatea SilvaNews.ro nu poate fi considerată responsabilă pentru niciuna din problemele dumneavoastră.
Din păcate, multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu cele otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii, ca de exemplu buretele panterei cu o canelură tipică la marginea pălăriei. Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea, câteva soiuri trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de exemplu cuc sau buretele vrăjitoarei), dacă sunt mâncate în stare crudă, devin toxice, altele – ca de exemplu buretele de cerneală (Coprinopsis atramentaria), dețin substanțe care pot duce la un disconfort major, mai ales în combinație cu alcoolul. Ciupercile comestibile pe care le găsim în pădurile din România trebuie prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele acestora se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile.
Ciuperci comestibile pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și iarna, de exemplu specia picior de catifea care crește pe trunchiuri de foioase (octombrie-martie) sau urechea lui Iuda, cunoscută din bucătăria asiatică drept Mu-Err, care se dezvoltă pe scoarța socului bătrân (martie-august). Se spune, că „sezonul ciupercilor” începe cu jumătatea lunii mai, durând până la sfârșitul lui octombrie, cea ce nu este chiar corect.
Adesea se recomandă ca bureţii să fie recoltaţi cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar putea fi deranjat sau chiar distrus. Indicat ar fi ca extragerea buretelui din sol să se facă prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului (la Amanita). Ciupercile sunt de colectat mereu în, de exemplu, coșuri, niciodată în pungi de plastic, altfel se strică în foarte scurt timp, devenind otrăvitori.
Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Conțin proteine vegetale, cele mai multe vitamine (vitamina A, B1-B9, B12, vitamina C, vitamina D, vitamina E, vitamina K), mineralele (calciu, fosfor, magneziu, natriu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier, fluor, iod, mangan, zinc, aminoacizi (acid aspartic, acid glutamic, alanină, arginină, izoleucină, lizină). În același timp, au puține glucide și grăsimi și, prin urmare, sunt sărace în calorii.
Ciupercile pot fi conservate în diferite feluri. Cel mai bun mod este uscatul, în special în ceea ce privește bureții. De abia atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma tipică. O excepție reprezintă gălbiorii care devin, prin deshidratare, amărui și fazi. Toate ciupercile din pădurile României pot fi păstrate și în stare conservată.
Uitele informațiile. Mulțumesc.