Rezultatele celui de-al doilea ciclu al Inventarului Forestier Naţional a fost dat publicităţii recent. Potrivit datelor furnizate de specialiştii ICAS, cea mai mare suprafaţă cu terenuri care sunt acoperite cu arbori se află în Transilvania: 3.710.639 de hectare. Muntenia (Ţara Românească) are 1.816.681 de hectare de fond forestier, în timp ce Moldova „doar” 1.401.726. În total, România se bucură de existenţa a 6.929.047 de hectare de terenuri acoperite cu arbori.
Rămâne ca spre finalul anului să fie avansat public şi rezultatul inventarului forestier pe care îl face Ministerul Mediului. Rezultatele acestui inventar al autorităţii centrale survin în urma însumării tuturor suprafeţelor de pădure existente şi trecute în amenajamentele silvice ale fiecărui ocol silvic în parte, fie el de stat, fie privat. În prezent, Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva (administratorul pădurilor statului) are în grijă 3.145.793 hectare de fond forestier şi 313 ocoale silvice. Restul, până la 470 de ocoale silvice sunt private.
Inventarul forestier național (IFN) este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere dintr-o țară. El are ca sarcină principală desfășurarea la nivel național a activităților de colectare, gestionare şi analiză a informațiilor privind resursele forestiere, de a publica rezultatele analizelor respective şi de a întocmi studii/scenarii privind dezvoltarea sectorului forestier care să fie utilizate, cu precădere, în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare inter-sectorială.
De asemenea, IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul Conferinței ministeriale pentru protecția pădurilor în Europa.
IFN este un inventar modern, cu scopuri multiple, care furnizează informaţii despre păduri cu mult dincolo de cele rezultate din simple măsurători forestiere. Prin urmare, noul IFN a fost conceput încă de la început să permită efectuarea de măsurători într-o rețea sistematică de suprafețe de probă şi colectarea tuturor datelor care să asigure atât furnizarea de informaţii necesare elaborării principalilor indicatori de gestionare durabilă a pădurilor, cât şi raportarea informaţiilor privind carbonul stocat în ecosistemele forestiere în conformitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto, precum şi a celor privind diversitatea biologică a pădurilor.
