Arbust indigen, mic, tufos, rar depăşind 50 cm.
Ramurile sunt culcate sau ascendente, lujeri foarte subţiri, des şi scurt pubescenţi (tomentoşi), cu verucozităţi.
Frunze mici, 0.4-1.2 cm, lat rotunde, crenate, cu 2-4 perechi de nervuri.
Amenţii masculi erecţi, sesili, cei femeli foarte scurt pedicelaţi; ambele tipuri apărând primăvara. Mesteacănul pitic este răspândit în nordul Eurasiei, Groenlanda,
Alaska, în tundra arctică şi regiunile montane.
La noi în ţară este un relict glaciar, crescând în mlaştini şi turbării oligotrofice. Este specie ocrotită, fiind declarată monument al naturii.
În România este limita sudică a arealului mondial al speciei, fiind semnalată în două turbării: la Luci, în judeţul Harghita şi la Lucina, în judeţul Suceava.
