Amanita muscaria sau Buretele Muștelor

Nu șiți să faceți diferența dintre ciupercile sigure pentru consum și ciupercile otrăvitoare? Acest articol vă va învață cum să alegeți doar ciupercile hrănitoare.

Ciupercile sălbatice sunt extrem de râvnite de bucătari, mai ales pentru aromele subtile (n.r. – trufele, de exemplu, care cresc în abundență și în pădurile din România, sunt o afacere de multe milioane de euro).

Dacă aveți de gând să vă aventurați în căutare de ciuperci trebuie să țineți cont de câteva reguli simple. Intoxicația cu ciuperci poate fi, în unele cazuri, letală.

Sunt mai mulți pași care trebuie făcuți pentru o identificare corectă a ciupercilor.

Pălăria

Sunt nenumărate forme și mărimi ale pălăriilor ciupercilor, însă toate oferă indici despre familia din care acestea fac parte.

Pe lângă formă și culoare, textura părții superioare a ciupercii este un indiciu suplimentar. Apăsați puternic pe pălărie și observați ce se întâmplă cu culoarea ciupercii în zona lovită.

Luați aminte dacă marginea pălăriei este ridicată în sus sau dacă este ”rulată”.

Sporii

Prezența sporilor între lamelele de sub pălăria ciupercii este un nou pas spre identificarea corectă a ciupercii. Studierea formei lamelelor este următorul. Culoarea, grosimea, consistența și felul în care sunt atașate de piciorul ciupercii sunt caracteristici demne de luat în seamă.

Piciorul

Forma și mărimea sunt foarte importante, la fel ca grosimea și culoarea. Multe ciuperci au un inel sub pălărie, altele nu au. Observați dacă piciorul este prins de pământ, iar după culegere observați dacă piciorul ciupercii este gol sau plin.

Familiile ciupercilor comestibile și otrăvitoare sunt destul de numeroase, însă mai jos vi le prezentăm pe cele mai răspândite în pădurile din România:

Agaricus (șampinion)

Această familie cuprinde și ciuperci otrăvitoare, toate având pălării albe, iar lamele sunt fie roz, fie maronii/negre. În cazul acestei familii, diferența se face prin miros: cele comestibile au o mireasmă plăcută, cu tente de migdale, în timp cele otrăvitoare au un odor neplăcut, de iod.

Boletus (hribi)

Această familie are și ea membri toxici, însă mult mai greu de identificat. Hribi au pori spongioși în loc de lamele, lucru valabil și pentru familiile Suillus și Leccinum.

În cazul Boletus, ciupercile otrăvitoare sunt cele care au spori albi sau galbeni și nu au culoarea roșu pe pălărie. Chiar și așa, dacă veți tăia ciuperca și aceasta nu va lua o culoare albastră, puteți să o consumați fără griji.

Amanita

Printre cele mai toxice ciuperci din pădurile României sunt cele din familia Amanita. Toate aceste ciuperci au spori și lamele albe și cresc în forma unui săculeț. Multe dintre ele sunt otrăvitoare.

Dacă iubești pădurea așa cum o facem și noi, alătură-te cu un Like comunității noastre de pe Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here