REFORMA ROMSILVA: Politici economice de stimulare a valorificării durabile

Gestionarea pădurilor nu înseamnă doar protecție și conservare, ci și o valorificare economică inteligentă, care să asigure beneficii pe termen lung atât pentru mediu, cât și pentru comunitățile locale. În această privință, Finlanda reprezintă un exemplu de țară care a reușit să combine protecția mediului cu o economie forestieră performantă și inovatoare.

Finlanda – un model de bioeconomie forestieră durabilă

În Finlanda, pădurile acoperă aproximativ 75% din suprafața țării, iar sectorul forestier contribuie semnificativ la PIB și la crearea de locuri de muncă. Secretul succesului finlandez constă într-o politică clară și coerentă, susținută de cercetare avansată și investiții constante în tehnologii moderne.

Principalele caracteristici ale modelului finlandez includ:

• Valorificarea superioară a lemnului: Finlanda promovează prelucrarea lemnului la nivel local, încurajând industria mobilei, a construcțiilor din lemn și fabricarea produselor inovatoare, cum ar fi materiale compozite și bioplastice.
• Bioenergia: Se investește masiv în dezvoltarea bioenergiei pe bază de lemn, o sursă regenerabilă care reduce dependența de combustibili fosili și contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
• Reciclare și economia circulară: Finlanda promovează reciclarea lemnului și a produselor din lemn, minimizând deșeurile și creând circuite închise de producție-consum.
• Cercetare și inovare: Finanțarea cercetării silvice și tehnologice este o prioritate, cu programe dedicate pentru dezvoltarea de materiale noi, metode eficiente de prelucrare și protecția mediului.
• Sprijin pentru lanțurile valorice locale: Politicile economice stimulează cooperarea între producători, prelucrători și distribuitori pentru a maximiza valoarea adăugată în comunitățile rurale.

Ce poate învăța România?

România are un potențial imens în sectorul forestier, dar în prezent este dependentă în mare măsură de valorificarea primară a lemnului, exportând materie primă în loc să valorifice local resursele. Adoptarea unor politici economice asemănătoare cu cele finlandeze ar putea transforma acest sector într-un motor de dezvoltare rurală durabilă. Mai mult, anual în pădurile României rămân să putrezească peste 3,5 milioane de metri cubi de lemn provenit din urma exploatării (ramuri, scoarță, vârful arborelui).

Posibile direcții de acțiune pentru România:

• Dezvoltarea industriei locale de prelucrare: Crearea de facilități moderne pentru fabricarea mobilierului, produselor din lemn și bio-materialelor, astfel încât lemnul să fie valorificat la un nivel superior, cu impact economic crescut.
• Sprijinirea bioenergiei: Investiții în tehnologii de producere a energiei regenerabile pe bază de lemn, care să contribuie la securitatea energetică și la reducerea emisiilor.
• Promovarea economiei circulare: Dezvoltarea sistemelor de reciclare și reutilizare a lemnului și a produselor derivate, reducând risipa și creând astfel noi locuri de muncă.
• Cercetare și inovare: Crearea de centre de excelență în domeniul silviculturii și al tehnologiilor forestiere, în colaborare cu universități și institute de cercetare.
• Parteneriate public-private: Încurajarea cooperării între stat, companii private și comunități pentru a dezvolta lanțuri valorice integrate, care să maximizeze beneficiile locale.

Impactul așteptat

Implementarea acestor politici ar avea un impact semnificativ:

• Creșterea competitivității industriei forestiere românești pe piața internațională;
• Reducerea presiunii asupra pădurilor prin exploatarea sustenabilă și valorificarea eficientă a resurselor;
• Stimularea dezvoltării rurale prin crearea de locuri de muncă și oportunități economice locale;
• Protecția mediului prin reducerea emisiilor și conservarea biodiversității;
• Îmbunătățirea imaginii sectorului forestier atât pe plan intern, cât și extern.

În concluzie

Politicile economice de stimulare a valorificării durabile sunt cheia pentru transformarea pădurilor din România într-un pilon al dezvoltării economice și sociale responsabile. Inspirându-se din modelul finlandez, România, în special prin Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, poate valorifica potențialul imens al resurselor sale forestiere, construind un viitor echilibrat între mediu, economie și comunități.

Citiți musai și:

• Plan de management pentru noua Romsilva
• Pădurile României: între provocări, reforme și interesul public
• Manifest pentru o pădure a viitorului: Reforma Romsilva nu mai poate aștepta