Campania #ReformaRomsilva s-a născut dintr-o realitate pe care nu mai avem voie să o ignorăm: pădurea României, una dintre cele mai mari bogății naționale, este administrată greoi, ineficient și adesea lipsit de transparență.
În timp ce direcții silvice întregi merg pe pierdere, în timp ce pădurarii de teren luptă singuri cu hoții și abia își duc traiul, conducerea centrală încasează bonusuri de milioane, ascunsă după rapoarte opace și privilegii de castă.
De la început am spus limpede: reforma nu este un atac, ci o șansă. Nu este împotriva pădurarilor, ci pentru ei. Nu înseamnă demolare, ci reconstrucție. Și mai ales, nu înseamnă cosmetizare, ci schimbare profundă.
Propunerile mele sunt clare și vin din teren
Prima este redefinirea pădurii: ea nu mai poate fi tratată ca un simplu „element strategic”, cu accent exclusiv pe exploatare și control, ci trebuie recunoscută ca interes public major, la fel ca sănătatea sau educația. Așa vom muta accentul de la profitul de moment către beneficiul colectiv și pe termen lung: aer curat, apă, biodiversitate, climă stabilă, turism și comunități sănătoase.
Am mai spus că trebuie să rupem cercul vicios al birocrației și al conducerii supradimensionate. Peste o sută de directori înseamnă o mașinărie greoaie și scumpă, care nu aduce rezultate. Reforma înseamnă reducerea drastică a funcțiilor de conducere, concursuri naționale reale, mandate limitate și evaluări periodice pe criterii clare.
Conducătorii trebuie să fie profesioniști, nu clienți politici, și să dea socoteală pentru rezultate, nu pentru loialități. În același timp, decidenții din Romsilva care sunt „eroi” ai unor dosare penale legate de infracțiuni silvice sau de abuz în serviciu trebuie suspendați din funcții până la finalizarea proceselor, pentru ca instituția să-și recâștige credibilitatea și integritatea.
La fel de importantă este transparența. Romsilva nu poate continua să funcționeze ca o cetate închisă, unde bonusurile colosale și primele discreționare sunt împărțite în tăcere, iar datele reale despre exploatare și regenerare rămân ascunse. Am cerut audit extern, raportări financiare publice, criterii clare pentru premiere și o deschidere totală către societate.
Reforma înseamnă și respect pentru pădurari
Aceștia sunt cei care cară pe umeri greul instituției, cei care își pun mașinile și viața în pericol, cei care rămân adesea singuri în fața hoților. Pentru ei am cerut salarii echitabile, condiții decente de muncă, echipamente de protecție, dar și reguli clare: muncă egală, salariu egal între direcții. Tot lor trebuie să li se asigure protecție juridică și fizică reală.
Propunere nouă: modernizarea metodelor de administrare
Pădurarii noștri trebuie să lase toporul și să apuce drona, să treacă de la hârtii și dosare la digitalizare și monitorizare inteligentă. Pădurea României nu se mai poate păzi doar cu carnetul, fluierul și bâta, ci cu sateliți, cu teledetecție, cu sisteme automate care pot semnala în timp real o tăiere ilegală. Totodată, administrarea nu trebuie să rămână blocată în vechea paradigmă „lemn – licitație – vânzare”. Avem nevoie de diversificare: ecoturism, produse forestiere nelemnoase, valorificarea serviciilor ecosistemice, energie verde. Aceste soluții nu sunt science-fiction – ele există deja în Europa, dar trebuie să devină și realitatea noastră, adaptată la specificul pădurilor și comunităților românești.
Tot în spirit european, am introdus ideea de a privi pădurea ca pe un veritabil capital natural. Pădurea nu este doar stoc de lemn, ci un patrimoniu care aduce servicii economice și sociale de neînlocuit: captarea și sechestrarea carbonului, reglarea climei, apă curată, habitat pentru biodiversitate, patrimoniu cultural și resursă de bunăstare pentru comunități. Acest capital trebuie integrat în economia națională, evaluat și administrat cu responsabilitate.
Un alt punct extrem de slab a fost mereu comunicarea
Tăcerea Romsilva a fost complicitate și a lăsat spațiul public la cheremul campaniilor de frică și al ONG-urilor care vând emoție și scandal.
Consider că instituția trebuie să repornească comunicarea de la zero, cu profesioniști adevărați, care să prezinte faptele, să apere pădurarii corecți și să ofere cifre clare: unde s-a tăiat, unde s-a plantat, ce bani au intrat și unde s-au dus.
Solicit, de asemenea, parteneriate reale cu ONG-uri autentice, cele care plantează, educă și lucrează cu comunități, nu cu organizații de „PR verde” care trăiesc din imagine și conflict. Și am cerut ca mediul academic să fie implicat, pentru că pădurea are nevoie de cercetare, nu doar de vorbe.
Toate aceste soluții arată că #ReformaRomsilva nu este un slogan, ci un plan. Un plan pentru pădure, pentru pădurari și pentru societate.
Notă de final
Din păcate, am văzut cum tânăra și neexperimentata Diana Buzoianu, aflată la conducerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, a preluat discursul despre #ReformaRomsilva și și l-a însușit. Îl folosește însă ca pe o campanie personală de imagine, cu mult zgomot mediatic, dar cu foarte puțină substanță, cu inconstanță și cu erori vizibile.
Așa cum s-a relatat și aici, SilvaNews, tentativa sa de „reformă” a început cu tergiversarea alegerii Consiliului de Administrație al Romsilva, unde jumătate dintre membrii instalați aveau deja pete serioase în CV.
„Capodopera” legislativă – proiectul de Hotărâre de Guvern privind reorganizarea Romsilva – a fost ulterior spulberată de Ministerul Justiției, care a arătat că documentul conținea un titlu înșelător, obiect de reglementare lipsit de suport legal, prevederi contrare legislației muncii și indicatori financiari introduși fără bază juridică.
Practic, o înșiruire de greșeli de fond care au pus sub semnul întrebării atât competența echipei ministeriale, cât și capacitatea doamnei Buzoianu de a conduce o reformă reală.
În loc să colaboreze cu profesioniști din domeniu, ministra a preferat să lanseze o campanie de denigrare a Romsilva, bazată pe excepții prezentate ca regulă și pe lozinci populiste. Numai că în fața legii și a realității de teren, aplauzele facile nu țin loc de reformă.
Pădurile României nu pot fi administrate prin exerciții de imagine ale unor diletanți. Reforma adevărată nu se face cu sloganuri, ci cu legi solide, cu soluții bine gândite și cu profesioniști.
Citiți neapărat și:
- Diana Buzoianu – ministra care a vrut să „reformeze” Romsilva, dar s-a împiedicat în propriile greșeli
- #ReformaRomsilva: Politici economice de stimulare a valorificării durabile
- Filmul #ReformaRomsilva 2025
- Plan de management pentru noua Romsilva
- Pădurile României: între provocări, reforme și interesul public
- Manifest pentru o pădure a viitorului: Reforma Romsilva nu mai poate aștepta
- Pădurea care nu mai vine. De ce nu reîmpădurim România?
- #ReformaRomsilva: Gestionarea pădurilor-comparații internaționale
