Marcajele forestiere se aplică în general pe arbori (uneori și pe borne artificiale) și servesc la delimitarea și încadrarea unităților teritoriale de amenajare și gospodărire a fondului silvic.
Bandă orizontală:
- Simplă: delimitează subparcele (areale omogene din punct de vedere al speciilor / vârstei speciei / densității arborilor, pepiniere) și este trasată pe ambele părți ale trunchiului unui arbore. Intersecțiile dintre limitele subparcelare, precum și intersecțiile acestora cu liniile parcelare se marchează cu o bandă inelară de vopsea.
- Dublă: benzile de culoare sunt separate de o bandă albă care înconjoară arborele și alăturat se află un număr. Semnifică intersecții de linii parcelare și desparte două parcele alăturate.
Bandă verticală:
- Simplă: este aplicată în general pe creastă sau pe axul văilor, delimitând parcele (Unități de Amenajare – UA) forestiere. În general în arealele montane și colinare parcela se suprapune unui versant, limitele ei fiind date cu mici excepţii de talveguri (linia dintre punctele cu cele mai reduse altitudini din albia minoră) și culmi (principale sau secundare). O excepție apare când limita parcelei corespunde limitei pădurii (iar aceasta nu se suprapune unui talveg sau unei culmi).
- Dublă: delimitează Unități de Producție (UP) sau parchete (unități intermediare între parcele și ocoale).
Delimitare UP - Litera H – reprezintă limita dintre două ocoale silvice şi se află, de regulă, pe culmile principale, despărţind două bajine hidrografice importante.
Ocolul silvic asigură administrarea pădurii, este împărțit pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte.
Suprafeţe minime ale unui ocol silvic: 3.000 de hectare în zona de câmpie, 5.000 de hectare în zona de deal şi 7.000 de hectare în zona montană.
În funcție de culoarea benzilor, marchează pădurea ca fiind:
- Roșu (cea mai frecventă culoare întâlnită): proprietatea ocolului silvic administrator al pădurilor de stat
- Galben: proprietate privată – ocoale de regim
- Alb: în curs de punere în posesie
Pătratul roșu sau albastru pe fond pe fond alb:
- Delimitează rezervațiile naturale și apare la limitele ce înconjoară zona protejată. Se asociază cu panouri informative dispuse la intrările principale.
- Nu intersectează trasee turistice decât întamplător, nefiind marcaje de urmărit.
Bornele silvice
Se identifică pe toată circumferința unui arbore sau a unei borne artificiale situate la nivelul solului, prin două benzi roșii delimitate de o bandă albă, orizontale.
Servesc la marcarea punctelor caracteristice ale limitelor parcelelor (intersecții de linii parcelare, ale acestora cu limita pădurii și a proprietății, pe limita pădurii și în punctele de contur caracterisitice), având formă și dimensiuni normate.
Bornele de beton, piatră cioplită sau piatră naturală (în locuri unde nu pot fi transportate borne de beton sau piatră cioplită) sunt amplasate pe platforme de pământ sau piatră, excepție zonele inundabile unde se îngroapă adânc în pământ și se semnalizează prin balize.
Sursa text: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, Institutul de cercetări și amenajări silvice, 2002.
