Armele şi muniţia de vânătoare  

Armele de vânătoare sunt de trei categorii: arme albe, arme cu coardă şi arme de foc. Armele de foc propriu-zise sunt de două categorii după natura forajului ţevilor: arme lise şi arme ghintuite.

Modul de clasificare al armelor de vânătoare

 Caracteristicile de muniție folosite pentru vânatul mare (O.M.A.A.P. Nr. 264/2003)

Potrivit legislaţiei actuale pe teritoriul Românie sunt permise la vânătoare numai armele de vânătoare de foc, propriu-zise şi numai ţinute în mână. Dintre armele albe, în mod curent, se foloseşte cuţitul şi acesta numai ca auxiliar la jupuirea sau la tranşarea vânatului. Armele de foc funcţionează pe baza energiei degajate prin aprinderea unor pulberi explozive speciale.

Armele moderne folosesc în exclusivitate pulberea fără fum numită şi pulbere vie. Armele de foc se comun din pat, ţevi şi mecanisme (de închidere, de dare a focului, de asigurare).

Patul armei trebuie să fie adaptat la talia şi conformaţia corporală a vânătorului. Ţevile armelor de vânătoare se diferenţiază prin calibru şi lungime iar în cazul celor lise şi prin natura forajului.

În cazul armelor lise calibrul se exprimă printr-o cifră convenţională, invers proporţională cu diametrul efectiv al forajului.

Cele mai frecvente calibre folosite sunt 12 / 70, 12 / 76 şi 16 / 70, 20 / 70, 20 / 76.

În cazul ţevilor ghintuite calibrul se exprimă în milimetri, sutimi sau miimi de ţol, ori în cifre sau notaţii convenţionale. Pentru fiecare specie de vânat se pot folosi numai anumite tipuri de cartuşe în funcţie de valoare energiei cinetice pe care acestea o dezvoltă.

La împuşcarea vânatului mare se pot folosi numai muniţii cu proiectil unic. Pentru evitarea rănirii vânatului mare tirul asupra diferitelor specii de vânat este reglementat în sensul folosirii de cartuşe cu energie corespunzătoare.

Cartușe cu glonț recomandate la vânatul mare european

Citește și: Câinii de vânătoare