INTRO CU NĂDUF. Când vine vorba despre pădurile României, indiferent de natura sondajelor, este evidenţiat, cu bold şi underline, faptul că Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva administrează, fără performanţe şi bun simţ, ceea ce a mai rămas din fondul forestier proprietate de stat. Adică a poporului român. Căpuşată de interese, furată de lacomi, dată pe şpagă la străini, pădurea românească proprietate a statului suferă din ce în ce mai mult.
În acest articol nu vă vom mai povesti despre furturi şi corupţie, ci despre oarece lipsă de cultură managerială.

EXPLICAŢIE. Cu toţii ştim că păstrăvul este o specie de peşte foarte valoroasă. Regele apelor de munte este tot mai căutat în supermarketuri astfel că a crescut şi umărul afacerilor în domeniul producţiei. Deoarece este o specie care se pretează la o cultură superintensivă, păstrăvul a început să fie produs la scară mare. Un raport al InterMarket evidenţia că Bucureştiul şi împrejurimile sale ilfovene a devenit cel mai mare mare producător de păstrăv din România! Asta, deoarece peştele se dezvoltă în „piscine de apartament”, iar randamentul este maxim. Practic, salmonidei îi este dată mâncare (hrana-din peleţi-poate deveni toxică pentru om) în cantităţi mari, oricând, fără să se mai respecte bioritmul speciei. Ajung, astfel în marile magazine păstrăvi de consum care cresc în condiţii improprii, nu au o calitate bună dar, cel mai important pentru vânzători, au un preţ extrem de scăzut. Circa 2-3 lei (maximum 5) per kilogram! La raft (tarabă cu gheaţă şi tăbliţe informative), păstrăvul crescut superintensiv în piscina gonflabilă sare de 20 de lei pe kilogram. Aşadar, profit şmecher pentru patronii occidentali.

CE FACE ROMSILVA. Cu lideri fără o experienţă managerială adecvată, însă cu metehne şi principii păguboase, Romsilva continuă să producă păstrăv. Cu cheltuieli nejustificate (peste 15 lei pentru un kilogram!), dar cu ambiţii de fier ce cuibăresc în mintea şi sufletul unor oameni mici. Eforturile financiare, în fapt adevărate pagube, sunt ascunse de controale, iar acoperirea acestora se face, eventual, prin „rărituri” efectuate în arborete care însă nu au ajuns la vârsta exploatabilităţii.
Mai mult, şefi din Pietricani nr.9 dau încă undă verde pentru popularea tomnatică a râurilor de munte cu păstrăv indigen, pe cheltuiala statului, dar în folosul braconierilor. Dacă ar face acest lucru fără să bată toba pe Facebook, această problemă a Romsilva ar putea fi trecută la capitolul “fapte bune”, în folosul conservării biodiversităţii. Dar, necazul este că acţiunile sunt prezentate cu detalii amănunţite, astfel că “urma” peştilor ameţiţi de noua zbenguială este luată de braconieri.
Şi uite aşa se duce păstrăvul Romsilva pe apa Sâmbetei!

1 COMENTARIU

  1. Domnule Dorobantu, jos palaria! Asa scriitura, asa frumos este textul ca sunt im-pre-sio-nat! Poate ca da, managementul nu este un punct forte al romanilor (cu atat mai putin al celor de la Romsilva, de exemplu), dar creativitatea si jocul magic al cuvintelor este un reper de luat in seama! Felicitari, ati reusit sa faceti dintr-o informatie cu accent negativ, o mica opera jurnalistica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here