Arbust indigen, rar arbore (8-10 m), cu tulpină scurtă neregulată.
Scoarţa este cenuşie lucitoare, netedă, exfoliabilă inelar.
Lujeri subţiri, verzi sau roşii, lucitori, cei laterali terminaţi în spini.
Muguri alterni, solitari sau câte 2-3, bruni, conici.
Frunze de 2-7 cm, eliptic-ovate, acute, cuneate, serate, glabre, pe dos cu peri rari pe nervura mediană.
Flori albe, solitare sau câte două, 2 cm, apar odată cu înfrunzirea.
Fructele globuloase, 2-3 cm, galbene sau roşii-brune, se coc în iulie.
Arealul general al corcoduşului este în Europa de sud-est, Asia de Vest, Caucaz. În România apare în sudul şi vestul ţării, la câmpie şi coline, în rest subspontan şi cultivat.
Este rezistent la ger şi secetă, vegetând pe soluri uscate, reavene, pietroase, şi are un temperament de lumină.
Variabilitate: P. c. var. mirobolana, cu muguri cleioşi şi flori albe, P. var. pisardii, cu lujeri, frunze şi flori purpurii.
