CARACTERE MORFOLOGICE
Specie exotică devenită subspontană, deseori cultivată, de mărimea a III-a, cu înălţimi ce pot depăşi 15 m şi diametre de până la 1.5 m.
Tulpina este dreaptă, ramificată de la mică înălţime.
Scoarţa este brun-cenuşie cu ritidom timpuriu larg, superficial crăpat.
Lemnul asemănător cu cel de salcâm, cu duramen galben-brun sau brun-roşcat.
Coroana globuloasă cu lujeri zvelţi, brun-cenuşii, glabri sau slab pubescenţi.
Muguri alterni, ovoizi, mucronaţi, cu 5-7 solzi bruni, glabri.
Frunze lat ovate, de 6-18 cm, lung peţiolate, întregi sau cu 3-5 lobi inegali, serate, acute sau acuminate, uşor cordate, pe faţă verzi-deschis netede şi glabre, pe dos răzleţ pubescente.
Flori verzui ce apar prin mai. Fructele sunt de tip soroză (dude), 1.5-2 cm, albe, roşiatice sau negricioase, cu pedunculi lungi cât ea, comestibile.
Maturitatea este timpurie, cu fructificaţii anuale şi abundente.
Longevitatea este de până la 150 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Dudul alb este originar din China şi Japonia, fiind introdusă în Europa Încă din sec. al VI lea şi apoi extinsă pentru creşterea viermilor de mătase. În România a devenit subspontană în regiunea de câmpie şi dealuri, în lunca şi Delta Dunării.
Este o specie de climat blând (specie termofilă), suportă bine seceta şi gerurile iernii, dar suferă la îngheţurile târzii.
Se dezvoltă bine pe soluri uşoare, fertile, cu suficientă umiditate, dar vegetează şi pe terenuri bătătorite din curţi, marginea şoselelor. Suportă şi unele inundaţii de scurtă durată. Are un temperament de lumină, dar întinereţe necesită o oarecare protecţie.
