Arbore indigen, mult asemănător frasinului comun de care se deosebeşte prin:
− lujeri, muguri, rahis şi peţiolul frunzelor des pubescenţi,
− dinţii foliolelor sunt mai numeroşi decât nervurile laterale,
− samarele au lăţimea maximă deasupra mijlocului, caracter care-l diferenţiază de Fraxinus pallisae.
Uneori specia este atribuită ca subspecie la Fraxinus excelsior. Este un element pontic-caucazian, la noi fiind frecvent în pădurile din silvostepa Dobrogei, a Moldovei şi ajunge în extremitatea nordică la Bârnova (judeţul Iaşi). Este o specie termofilă, rezistentă la secetă, ce creşte pe soluri rendzinice, scheletice, uscate, eutrofe.
