CARACTERE MORFOLOGICE
Arbore indigen de mărimea III-a, deseori arbust, cu înrădăcinare oarecum trasantă, tulpina scurtă şi scoarţa netedă, cenuşie.
Lujerii sunt verzui-cenuşii, glabri sau fin pubescenţi, puţin turtiţi în dreptul mugurilor. Muguri globuloşi, fin tomentoşi, cenuşiu-aurii.
Frunze imparipenat compuse, numai cu 5-9 foliole de 3-7 cm, ovate sau eliptic-lanceolate, cea terminală frecvent obovată, brusc acuminate, fin crenat-serate mai ales în jumătatea superioară, pe dos verzi deschis şi ruginii pubescente în lungul nervurii mediane.
Flori bisexuate, albe-gălbui, pe tip 4, apar după înfrunzire, în mai, fiind grupate în panicule terminale de 7-12 cm, mirositoare.
Fructele sunt samare, de 2-3 cm, brune, cu aripa de lungimea nuculei, la vârf trunchiată sau emarginată, cu lăţimea maximă în 1/3 superioară, decurentă pe nuculă până aproape la mijloc. Lăstăreşte bine.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Mojdreanul are un areal sudic, mediteranean, fiind răspândit în sudul Europei şi Asiei. Limita nordică a arealului trece prin ţara noastră pe o linie aproximativă marcată de Carpaţii Meridionali.
Apare în special în zona colinară, în locuri însorite, calde şi frecvent în silvostepa Dobrogei şi zona subcarpatică de curbură. În zona montană este legat de substratul calcaros.
Este un element termofil, xerofit, heliofil, abundent în Dobrogea şi Banat, intrând în compoziţia şibliacurilor. Urcă mai sus pe calcare, soluri scheletice, rendzinice, alcaline până la slab acide (pe valea Putnei ajunge la Reghiu-Scruntar în bazinul Râmnicului Sărat).
