CARACTERE MORFOLOGICE
Arbore exotic de talie mare, frecvent atingând 40-45 m.
Tulpina în masiv este înaltă, dreaptă, bine elagată.
Scoarţa este brună, dezvoltând de timpuriu un ritidom adânc brunnegricios.
Coroana este mare, globuloasă.
Lujerii sunt groşi, nelucitori, scurt-pubescenţi, cei de 2 ani glabri mat.
Muguri alterni, cenuşii-tomentoşi, cei laterali mici globuloşi, câteodată câte 2 suprapuşi.
Frunze imparipenat compuse, până la 40 cm, 15-23 foliole acuminate, serate, pubescente şi glanduloase pe dos, cea terminală mai mică.
Fructele tot drupe globuloase, 4-5 cm, cu înveliş exterior verde indehiscent şi pubescent, la maturitate negru. Nuca este mucronată, cu coaja groasă, adânc şi neregulat brăzdată, zbârcită, foarte dură; se sparge greu, iar miezul este necomestibil.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Nucul negru este originar din America de Nord, unde realizează amestecuri cu stejarul roşu, caria şi ienupărul de Virginia; creşte în lunci şi poate urca până la 1000 m altitudine.
În România a fost introdus ca arbore de parc, dar şi în plantaţii forestiere cum este cazul la Zăvoi-Herasca (IF), Lighed (TM), Modova Nouă, Fântânele (BC) etc; se obţin rezultate bune în zona de câmpie şi deluroasă (sub 500 m).
Reclamă veri călduroase, staţiuni ferite de îngheţuri timpurii şi târzii, rezistă la geruri, vegetează bine pe soluri bogate, permeabile şi afânate, cu regim pluviometric mare sau pe soluri cu orizontul freatic aproape de suprafaţă (lunci).
