Arbore exotic de mărimea I, cu înălţimi de până la 30 m şi diametre de până la 1m. Este specie hibridă (P. occidentalis × P. orientalis).
Înrădăcinarea este puternică, cu ramificaţii laterale lungi.
Tulpina este scurtă, groasă, destul de dreaptă,iar coroana are ramuri groase întinse, fiind larg dezvoltată.
Scoarţa se exfoliază în plăci mari, lăsând la cădere scoarţa internă albgălbui; la exemplarele bătrâne se formează un ritidom mărunt crăpat.
Lujerii sunt bruni-verzui, geniculaţi, glabri.
Muguri alterni, 6-10 mm, conici, cenuşii, îndepărtaţi de ax, cu 1 solz, ascunşi în teaca frunzei; cicatricea înconjoară mugurele la bază, iar deasupra formează o linie stipelară.
Frunze mari, 12-25 cm, palmat-lobate, cu 3-5 lobi triunghiulari întregi sau rar dinţaţi, sinusurile cam 1/3 din jumătatea laminei; înfrunzeşte târziu, prin mai.
Flori monoice, inflorescenţele femele grupate câte 1-2 pe un peduncul lung şi apar odată cu frunzele.
Fructul este compus (poliachenă) de 2-3 cm cu un peduncul de 15 cm, se coace toamna şi rămâne peste iarnă pe arbore.
Suportă bine seceta ca P. orientalis şi este rezistent la ger ca P. occidentalis.
Platanul este pretenţios faţă de sol, crescând viguros pe soluri fertile, afânate, reavene chiar umede (similar cu plopii). Are un temperament de lumină.
[…] Alba. În centrul oraşului a fost plantat în urmă cu câteva sute de ani un platan oriental (Platanus orientalis), care este un simbol al oraşului. În epoca comunistă, lângă platan a fost construit un […]