Provin din hibridarea plopului negru european cu plopii negri americani (P. angulata, P. deltoides), iar unii dintre ei sunt hibrizi de ordinul II sau chiar al III-lea (spre exemplu, P.’marilandica’ =P.’serotina’ × P.nigra).
Plopii negri hibrizi sunt arbori de mari dimensiuni (40-50 m înălţime, 2 m în diametru), cu creşteri excepţionale (până la 30-35 m3/an/ha).
Lujerii sunt viguroşi, obişnuit muchiaţi, glabri sau dispers păroşi, cu cicatrici mari trilobate.
Muguri asemănători cu cei de la plopul negru, dar puţin mai mari.
Frunze cu forme şi mărimi variabile, în general deltoide, pe margini ciliate în tinereţe, cu 1-2 glande roşiatice la baza limbului.
Plopii hibrizi sunt pretenţioşi faţă de condiţiile staţionale, pretind căldură estivală, cresc bine în general în zonele cu sezon lung de vegetaţie (câmpie, deal). Trebuie de precizat însă că, unii hibrizi s-au adaptat la condiţiile montane.
Sunt arbori heliofili, cu fototropism accentuat, fiind rezistenţi la inundaţiile de până la 100 zile.
Nu suportă apa stagnantă şi nici aciditatea solului, sunt sensibili la uscăciune şi la concentraţia de săruri din sol.
În Lunca Dunării, se cultivă în zona dig-mal.
VARIABILITATE
- P. canadensis cv. Regenerata,
- P. canadensis cv. Marilandica,
- P. canadensis cv. Serotina (clone: R1, R3, R4),
- P. canadensis cv. Robusta (clone: R13, R16, R18, R20, Olteniţa),
- P. canadensis cv. Eugenei,
- P. canadensis cv. Celei,
- P. canadensis cv. Argeş.
