Arbore indigen, de mărimea a II-a, uneori arbust.
Scoarţa este netedă până la 20 ani, apoi apare un ritidom cu solzi cu margini răsfrânte.
Coroana este bogată, umbroasă. Lujerii sunt viguroşi, slab muchiaţi, lucitori, glabri, cu brachiblaste.
Muguri alterni, ovoizi, globuloşi, comprimaţi, glabri, puţin cleioşi, cu solzi verzi tiviţi cu o dungă subţire brună.
Frunze simple, lat-ovate, 5-10 cm, cu 3-5 perechi de lobi triunghiulari acuminaţi, seraţi, în descreştere spre vârf; peţiolul are 2-5 cm.
Flori albe, 1-2 cm, cu caliciu şi receptacul tomentoase şi sunt grupate în corimbe.
Fructul este ovoid, 1.5 cm, de culoare brună cu puncte albicioase; este tare şi necomestibil.
Sorbul apare în Europa Centrală şi Sudică, Asia Mică, Africa de Nord, la noi sporadic şi diseminat în pădurile de silvostepă, în cele din regiunea colinară, rar în făgete.
Preferă soluri fertile, cu umiditate constantă (mezofită-mezoxerofită), dar se poate menţine şi pe soluri grele compacte; la altitudini mari, se instalează pe soluri calcaroase (compensarea factorilor).