duminică, decembrie 8, 2024
AcasăDendrologieSTEJAR ROŞU  

STEJAR ROŞU  

QUERCUS RUBRA  

CARACTERE MORFOLOGICE

Arbore exotic, de mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând depăşi 30 m înălţime şi 1 m diametru.

Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri.

Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns.

Scoarţa cenuşiu-verzuie, mult timp netedă şi subţire, spre maturitate formează crăpături distanţate ca la tei.

Lemnul este cafeniu deschis, cu inele anuale mari, de calitate inferioară în raport cu stejarul sau gorunul.

Coroană mare, cu frunziş bogat, iar lujerii sunt roşii-bruni, lucitori, muchiaţi, cu lenticele gălbui.

Muguri alterni, roşcaţi, lucitori, ovoconici, cu numeroşi solzi, depărtaţi de lujer.

Frunze de 11-22 cm, lobate, cu lobii adânciţi până la mijlocul jumătăţii limbului, scurt şi neregulat lobulaţi şi terminaţi cu vârfuri prelungite; pe faţă sunt verzi închis, iar pe dos verzi deschis cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor; toamna devin pieloase şi se colorează în galben apoi în roşu, foarte decorativ.

Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele femele câte două la subsuoara frunzelor, apar pe lujerii în curs de creştere.

Fructele (ghindele) sunt achene scurt pedunculate, lat ovoide, 2 cm, cu tegumentul gros, aşezate cam 1/3 într-o cupă conică sau în formă de taler (Q. r. var. maxima).

Maturaţia este bienală, ghindele se coc prin septembrie-octombrie, în toamna primului an fiind de mărimea unui mugure; maturitatea este la 25-30 ani, iar periodicitatea fructificaţiei o dată la 2-3 ani, fructificaţiile fiind abundente.

Longevitate – circa 300 ani.

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Specie originară din America de Nord, unde vegetează în sud-estul Canadei, formând arborete pure sau amestecuri cu pinul strob şi nucul negru.

În România este introdus în culturi forestiere (Mihăieşti, Lipova, Râşnov, Cristian-Braşov, Sabed-Mureş) şi în scop ornamental, fiind utilizată în special Q. r. var. maxima.

Are o largă amplitudine climatică, fapt ce a determinat introducerea speciei de la câmpie până în zona montană inferioară; ea este reprezentată prin multe ecotipuri adaptate la climate continentale sau nordice, cel mai recomandat fiind Q. r. var. maxima, care reclamă un climat continental călduros.

La noi, specia dă rezultate bune în subzona făgetelor de deal şi a celor montane, iar la câmpie doar în condiţii de precipitaţii bogate.

Reclamă soluri fertile, afânate, uşoare, cu umiditate suficientă; pe soluri sărace, argiloase, compacte, în climate reci are o creştere înceată.

Suportă umbrirea mai bine decât celelalte specii indigene de stejar.

Dacă iubești pădurea așa cum o facem și noi, alătură-te cu un Like comunității noastre de pe Facebook.

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

DENDROLOGIE

MOLID

FAG

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

CELE MAI NOI ARTICOLE