Morfologic, teiul cu frunza mare se deosebeşte de teiul alb prin:
− înrădăcinare mai profundă, cu ramificaţii mult întinse lateral,
− scoarţa se crapă mai târziu, stratul de liber fiind mai dezvoltat,
− lujeri mai viguroşi, la început pubescenţi, roşii-purpurii,
− muguri mai mari, cu 3 solzi, cel inferior mai mic de ½ mugurelui,
− frunze mai mari, 6-12 cm, obişnuit asimetrice, pe dos relativ pubescente, cu smocuri de peri albicioşi în axila nervurilor şi peţiol pubescent; înfrunzeşte şi înfloreşte cu 2 săptămâni mai devreme,
− flori mai mari, cu 15-40 stamine, fără staminodii şi grupate câte 3-9 în cime; sunt mai mirositoare şi mai bogate în nectar,
− fructe mai mari decât la ceilalţi tei, de 8-10 mm, tomentoase, cu 5 coaste proeminente şi nu se sparg între degete;
− creşterile sunt mai active, iar longevitatea mai mare.
Arealul este limitat la sudul şi centrul Europei, nu trece de 50° latitudine nordică, spre est trece puţin în Ucraina. La noi apare mai rar decât celelalte două specii, la câmpie şi coline.
Se dovedeşte a fi mai pretenţios faţă de climă şi sol, reclamând un climat mai cald şi soluri fertile. Nu creşte pe terenuri inundabile, soluri compacte, fiind ultima specie ce se instalează în şleauri (după carpen), după ameliorarea solului. Are temperament de semiumbră.
Variabilitate:
- T. p. ssp. euplatyphyllos, cu lujeri glabri şi frunze pe dos pubescente cel puţin pe nervuri (cel mai frecvent);
- T. p. ssp. grandifolia, cu lujeri pubescenţi şi frunze păroase pe ambele feţe;
- T. p. ssp. pseudorubra, cu lujeri glabri şi frunze pe dos cu smocuri de peri în axila nervurilor;
- T. p. f. vitifolia, cu frunze neregulat-dinţate până la lobulată;
- T. p. f. laciniata, cu frunze foarte variate, neregulat laciniat-lobate.
