CARACTERE MORFOLOGICE
Arbore indigen de mărimea a II-a, cu înălţimi de până la 20 m şi diametre de până la 1 m.
Înrădăcinarea este puternică, întinsă, cu ramificaţii lungi, iar tulpina dreaptă, în masiv bine elagată.
Scoarţă cenuşie, netedă până la 20-30 ani, apoi cu un ritidom îngust crăpat longitudinal; stratul de liber este mult dezvoltat.
Coroană ovoid-conică, deasă, cu lujeri verzi-măslinii până la roşcaţi, glabri, lucitori.
Muguri alterni, ovoizi, prevăzuţi cu 2 solzi, din care cel inferior depăşeşte jumătatea mugurelui.
Frunze mai mici decât la celelalte specii de tei, de 3-6 cm, subrotundcordate, acuminate, serate, pe dos verzui-albăstrui cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor.
Flori mici, galbene, cu 15-40 stamine, mai puţin mirositoare decât la teiul cu frunza mare, grupate în cime de câte 3-16, cu bracteea inflorescenţei liguliformă, inflorescenţa fiind de aceeaşi lungime cu frunzele. Înfloreşte în iunie-iulie, cu 2 săptămâni mai târziu decât teiul cu frunza mare.
Fructele sunt achene ovoide de 4-6 mm, cu 5 coaste puţin proeminente şi pereţi subţiri pieloşi, fragili (“se sparg între degete”); fructifică anual şi abundent.
Creşterea este viguroasă, cel puţin în tinereţe (ritm rapid până la 10 ani). Drajonează slab şi lăstăreşte puternic, longevitatea este de 200 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Arealul general al teiului pucios este Europa, de la Marea Mediterană până la 60° latitudine nordică (Anglia, Scandinavia) şi de la Oceanul Atlantic până în Siberia şi Caucaz.
La noi apare din regiunea colinară până în etajul montan inferior (900 m altitudine), fiind frecvent şi constant în şleaurile de deal, avansând altitudinal mai mult decât ceilalţi tei, atât la câmpie cât şi la munte; pe alocuri poate forma teişuri pure.
Uneori are comportament de specie pionieră, iar pe conurile de dejecţie se instalează înaintea fagului.
Teiul pucios este o specie mezofită, rezistentă la ger, dar sensibilă la secetă, ceea ce îi determină avansarea în altitudine până acolo unde precipitaţiile anuale sunt de 700-800 mm. Reclamă soluri fertile, profunde, afânate, cu regim constant de umiditate; nu creşte pe soluri compacte sau cu umiditate în exces. Are un temperament de umbră, uneori în arboretele de fag sau gorun, în subetaj, are talie redusă cu coroană lăţită.
Buna ziua, se face ceai din florile teiului pucios?
In afara de faptul ca mirosul mai putin puternic decat teiul comun, care sint diferentele? Intreb din punctul de vedere al unuia care vrea sa planteze 1-2tei in gradina.
Va multumesc.