Arbust sau arbore indigen, ce poate atinge 8-10 m.
Tulpina este scurtă cu scoarţă netedă, brun-cenuşie, lucioasă, ce formează un ritidom negricios doar la bătrâneţe.
Coroana este rară, globuloasă.
Lujeri subţiri, cilindrici, măslinii, acoperiţi cu o pieliţă cenuşie, spre vârf pubescenţi, la zdrelire cu miros aromat.
Muguri ovoconici, brun-gălbui, pubescenţi la vârf, depărtaţi de lujer.
Frunze de 2-5 cm, rotund-ovate, scurt-acuminate, fin serate, glabre.
Flori albe, 1.5 cm, grupate câte 4-12 în corimbe sau raceme erecte; înfloreşte în aprilie, odată cu înfrunzirea.
Fructe globuloase, negre, 6-10 mm, amărui, comestibile.
Arealul general al vişinului turcesc este localizat în Europa Centrală şi Sudică, Asia de Vest, la noi găsindu-se în păduri rărite din silvostepa Dobrogei (şibliacuri), Moldova de Sud, Banat.
Este o specie termofilă, rezistentă la uscăciune, ce reclamă multă căldură estivală; vegetează bine pe soluri scheletice, calcaroase, uscate, uneori pe cele de luncă. Are temperament de lumină.
