Măsurarea poate fi definitivată ca operația experimentală de determinare a unei mărimi cu ajutorul unor mijloace specifice, în raport cu unitatea de măsura luată în considerare.
Prin unitate de măsură se înțelege o mărime aleasă în mod arbitrar ca element de comparație.
Măsurarea directă constă în compararea printr-o observare de coincidențe a unor mărimi asemănătoare, pentru a determina valoarea uneia dintre ele.
Măsurarea indirectă înseamnă compararea mărimii de măsurat cu o mărime de altă speță de care depinde în virtutea unei legi, valoarea mărimii de măsurat obținundu-se prin rezolvarea numerică a relației de legătură.
Metodele de măsurare reprezintă procedeele raționale de executare a operațiilor de măsurare. Dupa precizia și rapiditatea impusă determinărilor, se disting metode de laborator și metode tehnice. Metodele de măsurare pot fi prin contact, caz în care măsura sau aparatul de măsurat vine în contact direct cu mărimea de măsurat, și metode de măsurare fără contact. După modul de obținere a valorii numerice a mărimii, metodele de măsurare pot fi clasificate în: directe, indirecte și combinate.
Mijloacele de măsurare sunt cele cu ajutorul cărora se determină cantitativ mărimile de măsurat. Măsurătorile sunt mijloace de măsurare care materializează o unitate de măsură a unei mărimi, unul sau mai mulți multiplii sau submultiplii ai acesteia, pot fi cu valoare unică, cu valori multiple sau cu valori convenționale. Aparatele sau instrumentele de măsurat sunt mijloacele de măsurare care servesc la compararea directă sau indirectă a mărimii de măsurare cu unitatea de măsură. În această categorie se încadrează marea majoritate a mijloacelor de măsurare în domeniul silviculturii.
