Pepiniera reprezintă un teritoriu cu anumite caracteristici, destinat culturii intensive de plante tinere, transplantate ulterior pe diferite terenuri. În pepinierele silvice se produc puieţi destinaţi împăduririlor, reîmpăduririlor, instalării în spaţii verzi urbane si periurbane, folosiţi ca port altoi pentru specii lemnoase decorative (trandafirii, spre exemplu), pomicole (cireş, măr, păr ş.a.).
În pepinierele silvice se fac, de asemenea, culturi de plante “mamă” pentru obţinerea butaşilor de tulpină lignificaţi, semilignificaţi, verzi, a butaşilor de rădăcină, a puieţilor din marcote etc.
Avantajele producerii puieţilor în pepiniere sunt numeroase:
- obţinerea unor puieţi cu însuşiri superioare într‐o perioadă de timp mică;
- asigurarea la livrare de exemplare egale sau superioare standardelor privind dimensiunile minime, sănătatea, autenticitatea şi puritatea lotului;
- obţinerea unui număr mare de puieţi pe unitatea de suprafaţă;
- uniformitatea lotului de puieţi, ca urmare a asigurării condiţiilor asemănătoare de cultură;
- mecanizarea lucrărilor de pregătire a solului, de instalare a culturilor, de îngrijirea solului, a plantulelor şi puieţilor;
- efectuarea permanentă a controlului fitosanitar preventiv şi/sau adoptarea unor măsuri imediate de combatere a eventualelor daune provocate de dăunători biotici sau abiotici; asigurarea personalului specializat pentru conducerea diferitelor tehnologii şi/sau executarea efectivă a lucrărilor.
După durata de exploatare cele mai multe pepiniere silvice sunt permanente-destinate producerii puieţilor pe o perioadă îndelungată (decenii). Ele sunt sistematizate în secţii de cultură, se aplică rotaţia culturilor forestiere cu plante erbacee, beneficiază de spaţii amenajate pentru procesarea fructelor, condiţionarea seminţelor, păstrarea acestora pe o perioadă scurtă şi pregătirea pentru semănat, confecţionarea butaşilor, fiind dotate cu utilaje pentru lucrarea solului, îngrijirea puieţilor, scosul acestora etc.
Pentru producerea a două‐trei generaţii de puieţi se pot înfiinţa pepiniere volante sau provizorii, cu suprafeţe reduse, situate în apropierea terenurilor de împădurit. Acestea sunt, în general, lipsite de dotările pepinierelor permanente. Convenţional, pepinierele silvice se clasifică după suprafaţă în: pepiniere mici, mijlocii şi mari, în funcţie de preponderenţa speciilor de răşinoase şi foioase cultivate.
