Cer

CARACTERE MORFOLOGICE

Arbore indigen, mărimea I, de până la 35 m înălţime şi 1 m diametru.

Înrădăcinarea este pivotantă, cu mare putere de penetrare a solurilor compacte.

Tulpina evident dreaptă, cilindrică, poate fi urmărită până la vârf; frecvent prezintă gelivuri (crăpături longitudinale) şi formaţiuni canceroase umede.

Scoarţa formează de timpuriu un ritidom gros, pietros, negricios, cu fundul crăpăturilor roşu-cărămiziu.

Lemnul prezintă alburn lat şi duramen roşiatic, este tare, greu de prelucrat, calitativ inferior, utilizat mai mult ca lemn de foc (putere calorică asemănătoare fagului şi carpenului).

Coroana îngustă, cu ramuri concentrate spre vârf, are frunziş bogat.

Lujerii sunt cenuşii sau brun-verzui, tomentoşi, muchiaţi.

Muguri alterni, mici, ovoizi, tomentoşi, înconjuraţi de stipele lungi, filamentoase, persistente, ca nişte mustăţi.

Frunze eliptice până la oblong-lanceolate, 5-15 cm, acute, cu baza îngustată, rotunjită sau slab cordată, pe margini sinuat-dinţat-lobate până la penat-sectate, lobii sunt scurţi, triunghiulari, ascuţiţi, terminaţi cu un mucron scurt; limbul este pielos pe faţa superioară, verde închis, pe dos cenuşiu sau gălbui pubescent. Peţiolul are până la 2.5 cm, uneori la bază cu stipele roşcate.

Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele femele câte 1-5, apar prin mai.

Fructele (ghindele) sunt sesile sau scurt pedunculate, 4-5 cm, protejate 1/2−2/3 într-o cupă lemnoasă cu numeroşi solzi lemnoşi, alungiţi, ghimpoşi, recurbaţi, neregulaţi. Maturaţia este bienală, în prima toamnă ghindele fiind de mărimea unui mugure; maturitatea survine la 25-30 ani, periodicitatea este de 3-5 ani, iar puterea germinativă de 65-75%.

Lăstăreşte viguros şi drajonează slab.

Longevitate – 200-300 ani, dar după 80-100 ani apare putregaiul.

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Cerul este răspândit în Peninsula Iberică şi Franţa, de la Oceanul Atlantic până în Asia Mică, fără a se depărta de ţărmul Mării Mediterane prea mult; în interiorul continentului pătrunde mai adânc doar la nord de Dunăre.

În România, el apare în zona de silvostepă din Muntenia, Oltenia, urcând în  zona colinară la 500-600 m, iar în vestul Transilvaniei şi Banat devine frecvent.

În munţii Apuseni, urcă la 900-1000 m. Izolat, apare în sudul Dobrogei (Canaraua Fetii), Moldova (Rogojeni-Galaţi) şi Podişul Transilvaniei.

Cerul este specie termofilă, xerofită, vegetând la câmpie şi coline, în silvostepă şi subzona stejarului, în staţiuni cu climat blând, cu sezon de vegetaţie lung.

Suportă seceta şi uscăciunea, fiind sensibil la gerurile puternice care îi produc gelivuri.

Datorită înrădăcinării puternice şi evapotranspiraţiei reduse, cerul poate vegeta pe soluri argiloase, compacte, îndesate, puternic podzolite, pseudogleizate, cu regim de umiditate variabil, de la excesiv umede primăvara, la puternic uscate în timpul secetei estivale. Din acest motiv alcătuieşte adesea arborete pure (cerete) în silvostepă şi pe terasele de la deal. De asemenea, vegetează şi pe soluri calcaroase (Canaraua Fetii).

Variabilitate:

cerul alb, cu tulpina zveltă, ritidom crăpat longitudinal, lemn alb de calitate,

cerul roşu, cu ritidom crăpat longitudinal şi transversal, lemn mai colorat, inferior din punct de vedere calitativ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here