Gladiță

Arbore exotic, ce poate atinge până la 40 m, la noi fiind de mărimea a II-a, cu înrădăcinare profundă şi stufoasă. Tulpina este relativ dreaptă, uneori cu spini foarte mari (până la 15 cm) viguroşi, simpli, bi- sau trifurcaţi, uneori în smocuri, proveniţi din transformarea lujerilor.

Scoarţa este cenuşie, mult timp netedă, târziu cu ritidom solzos.

Lujeri geniculaţi, brun-verzui, glabri, lucitori, cu spini deasupra cicatricilor; în scop ornamental se foloseşte G. t. var. inermis (fără spini).

Muguri alterni, ascunşi în cicatrice sau scoarţă, câte 2-5 suprapuşi.

Frunze simplu sau dublu penat compuse, 15-30 cm, cu foliole de 1-3 cm, oblong-lanceolate, mărunt şi neregulat crenate.

Flori poligame sau dioice, mici, verzui, grupate în raceme înguste, scurte, dispuse la subsuoara frunzelor pe ramurile din anul precedent; înfloreşte în iunie-iulie.

Fructele sunt păstăi, 30-40 cm, brune lucitoare, turtite, răsucite longitudinal, indehiscente; seminţele sunt brun-lucioase, cu tegument tare, pietros (necesită forţare).

Arealul general se suprapune peste cel al salcâmului. Glădiţa este originară din sud-estul Americii de Nord.

Reclamă un climat blând, cu sezon de vegetaţie lung, fără îngheţuri târzii. Rezistă pe terenuri inundabile, pe soluri argiloase, compacte, suportând şi o oarecare salinizare.

Este frecvent folosită la împădurirea terenurilor degradate, liziere etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here