CARACTERE MORFOLOGICE

Arbore indigen de mărimea a I-a

Se deosebeşte de Q. petraea ssp. petraea prin:

– lujeri brun-roşcaţi, cu lenticele numeroase rotunde,

– muguri aşezaţi distanţat pe lujer, mari până la 1.5 cm, ovoid-ascuţiţi,

– frunzele nu stau îngrămădite la vârful lujerului, sunt mai mici, 8-13 cm, oblong-lanceolate, cu lăţimea maximă în ½ inferioară, spre vârf  treptat şi lung îngustate, la bază trunchiate, slab cordate sau lat cuneate, 5-7 perechi de lobi ovaţi, penat fidate sau partite, la început stelat-pubescente apoi dispers pubescente sau glabre,

– ghindele câte 1-3, tot sesile, iar cupa are pereţii groşi şi este prevăzută cu solzi mai bombaţi (gheboşi), la vârf pubescenţi.

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Centru de răspândire al subspeciei dalechampii este în Peninsula Balcanică, trecând în sudul Italiei şi Asia Mică.

În România este limita nordică a arealului; este frecvent în Dobrogea, sud-estul Moldovei, Muntenia, Oltenia, trecând şi în Podişul Transilvaniei.

Este pretenţios faţă de căldură (termofil) şi formează arborete de amestec cu gârniţa şi stejarul pufos.

Dacă iubești pădurea așa cum o facem și noi, alătură-te cu un Like comunității noastre de pe Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here