Gorun

CARACTERE MORFOLOGICE

Arbore indigen, de mărimea a II-a, ajungând până la 25 m.

Coroana este globuloasă.

Lujerii sunt brun-roşcaţi sau verzui-închis, cu numeroase lenticele mari, eliptice.

Muguri mai mari, până la 1.8 cm, ovoid alungiţi.

Frunze neîngrămădite la vârful lujerilor, egal distanţate pe lujer, 7-15 cm, lat eliptice până la obovate, cu vârful lat rotunjit, baza trunchiată sau uşor cordată şi marginea sinuat-lobată, iar pe dos la maturitate dispers stelat pubescente în lungul nervurilor, în axila acestora cu peri simpli, uneori glabre; sunt groase, cu aspect coriaceu, pielos.

Ghindele sunt îngrămădite câte 2-6 (sau mai multe), sesile sau scurt pedicelate, iar cupa are pereţi groşi cu solzi laţi, cei de la bază evident gheboşi, numai la vârf pubescenţi.

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Este un element balcano-caucazian, la noi întâlnindu-se mai rar, comparativ cu ceilalţi goruni: apare din sudul ţării până în centrul şi nordul Transilvaniei.

Are exigenţe ecologice asemănătoare cu ale gorunului balcanic, cu un xerofitism mai accentuat; vegetează pe soluri superficiale, scheletice.

DIVERS: Unul dintre cei mai bătrâni goruni din România, numit „Bătrânul Carpaților”, se află mai sus de satul Mercheașa, aparținător de comuna Homorod, județul Brașov, pe o pășune cu stejari seculari, la aproximativ 1,7 km est-nord-est de localitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here