Pin strob

CARACTERE MORFOLOGICE

Specie exotică, de mărimea a I-a, putând atinge 50 m, la noi rar 30 m.

Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, fiind rezistent la vânt.

Tulpina dreaptă, bine elagată, cu urme ale verticilelor sub forma unor cioturi groase. Scoarţa negricioasă-verzuie, netedă, subţire, cu pungi de răşină; formează ritidom târziu şi doar la baza tulpinii.

Coroana este piramidală, deasă, cu verticile regulate, ramuri subţiri, flexibile, astfel încât nu suferă de rupturi de zăpadă.

Lujerii sunt lungi, subţiri, bruni-verzui, glabri, iar mugurii sunt ovoidascuţiţi, roşiatici-gălbui.

Acele sunt câte cinci în teacă, 10 cm, moi, fine, strânse în smocuri uneori pendente şi răsfirate la vârful lujerilor, având aspectul unor măturici; acele se schimbă des, la 2-3 ani.

Conuri pendente, terminale, alungite, 10-15 cm, încovoiate, au solzii bruni cu apofiza subţire şi umbelic terminal plan, fiind pătate cu răşină.

Maturaţia este bienală, iar conurile se desfac prin septembrie, când solzii se depărtează brusc lăsând să cadă seminţele aripate brune.

Maturitatea este timpurie (10-15 ani), iar periodicitatea este anuală sau la 2-3 ani; puterea germinativă de 40-65% se păstrează 2-3 ani.

Creşterea în înălţime este foarte activă (până la 1.30 m/an); la 50 ani produce până la 16 17 m3/an/ha.

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Areal general: America de Nord, unde pinul strob are un areal foarte vast, de la sud la nord, apare de la 34° la peste 50° latitudine,iar spre est ajunge până la Oceanul Atlantic. În partea septentrională rămâne arbore de câmpie, iar în sud devine specie montană.

În România, s-a introdus încă din secolul trecut, fiind actualmente întâlnit frecvent la altitudini de 300-600 m, din Bucovina şi până în Banat. Arborete remarcabile sunt semnalate în ocoalele silvice Frasin, Tarcău, Braşov, Sinaia, Anina, Reşiţa, Văliug, Orăştie, unde pinul strob constituie arborete pure sau amestecuri cu molidul, fagul, bradul etc.

Are o largă amplitudine ecologică, putând să vegeteze în regiuni cu climă aspră cu îngheţuri frecvente, precum şi în regiuni cu ierni blânde fără extreme climatice, caz în care specia se află în condiţii optime.

Preferă soluri fertile, suficient de umede, formate pe calcare, conglomerate sau marne. Are un temperament de semiumbră.

Suferă în urma atacului ciupercii Cronartium ribicola.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here