Plop negru mare

CARACTERE MORFOLOGICE

Arbore indigen, de mărimea I, cu înrădăcinare puternic întinsă lateral, plopul negru având facultatea de a forma rădăcini adventive pe tulpină atunci când aceasta este acoperită de aluviuni.

Tulpina este dreaptă, bine elagată în masiv, izolat cu gâlme provenite in aglomerarea mugurilor dorminzi dezvoltaţi sub scoarţă.

Scoarţa în tinereţe cenuşiu-verzuie, netedă, formează de timpuriu ritidom adânc brăzdat, negricios.

Lemnul moale, cu duramen cenuşiu, moale, poros, cu utilizări industriale; exemplarele cu gâlme sunt folosite pentru furnir estetic.

Coroana este largă, rară, luminoasă, la bătrâneţe lăbărţată.

Lujerii sunt rotunzi, netezi sau uşor striaţi, glabri, lucitori, galbenverzui sau galben-bruni.

Muguri alterni, alungit-conici, oarecum fuziformi şi uşor curbaţi, de culoarea lujerului, alipiţi de lujer şi cu vârful puţin depărtat, acoperiţi cu un clei din care se extrage un şerlac.

Frunze rombic-ovate, triunghiulare, 5-10 cm, prelung acuminate, crenat-serate, la început cleioase, glabre, cu un peţiol de 6 cm, turtit şi fără glande.

Flori dioice, cu scvame glabre, căzătoare de timpuriu; înfloreşte în martie-aprilie cu 2 săptămâni înainte de înfrunzire.

Fructele sunt capsule pedicelate, mai mari decât la plopul alb, ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici, egretate.

Lăstăreşte puternic, drajonează slab şi se butăşeşte uşor.

Longevitate de 300-400 ani, iar cea tehnologică se opreşte la 100 ani.

AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Plopul negru are un areal vast, asemănător cu cel al plopului alb, în Siberia ajungând la 64° latitudine nordică, adesea fiind înlocuit cu culturi de plopi hibrizi, mult mai productivi.

În România, apare spontan în luncile şi depresiunile umede din zona de câmpie şi colinară, pe firul văilor.

Specia este adaptată la condiţii pedoclimatice asemănătoare cu cele ale plopului alb, fiind mai pretenţioasă faţă de climă, dar mai rezistentă la geruri şi are cerinţe mai reduse faţă de căldura estivală.

Suportă solurile argiloase şi compactizarea; creşteri viguroase se înregistrează pe soluri aluvionare, afânate, uşoare, profunde, bogate în substanţe nutritive, suficient aprovizionate cu apă.

Rezistă la inundaţiile de lungă durată, cu condiţia ca apa să nu stagneze.

Temperamentul plopului negru este pronunţat de lumină.

VARIABILITATE

  • P. n. var. platierensis, cu port fastigiat, lujeri pubescenţi; este varietatea sud-europeană ce a participat la hibridări naturale cu plopi negri americani (P. robusta=P. angulata×P. nigra var. platierensis);
  • Populus nigra cv. italica (P. nigra pyramidalis), cu port piramidal, muguri alipiţi şi frunze rombice; are numai exemplare mascule;
  • Populus nigra cv. thevestina (plop algerian), cu scoarţă albicioasă, netedă, frunze triunghiular-ovate, având numai exemplare femele; este originar din America, are o amplitudine ecologică largă, este rezistent la secetă, suportă salinizarea şi solurile nisipoase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here