Scoruș munte

Arbore indigen, mărimea a III-a,15-20 m, uneori arbust.

Înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă.

Tulpina este dreaptă, cu scoarţa netedă, lucioasă, cenuşiu-mozaicată, asemănătoare cu a fagului în tinereţe, apoi apare un ritidom subţire, exfoliabil în fâşii late.

Coroana este rară, cu ramuri puţine.

Lujeri viguroşi, la început prevăzuţi cu o pieliţă ce se exfoliază, brunroşcaţi, glabri, lucitori, cu lenticele mari; prezintă brachiblaste viguroase, terminate cu un mugure.

Muguri alterni, ovoconici, cel terminal mai mare (1-2 cm) şi cu vârful îndoit; solzii sunt negri-violacei, cenuşii, lânoşi sau mătăsos-păroşi; cei laterali mai mici, alipiţi de lujer, cu vârful deplasat lateral.

Frunze imparipenat compuse, 10-16 cm, cu 9-17 foliole oblonglanceolate, acute, serate, glabre sau păroase, sesile, toamna colorate roşu.

Flori albe, pe tipul 5, grupate în corimbe terminale erecte.

Fructele sunt ovoide, de 8-10 mm, cărnoase, roşii rar gălbui şi rămân pe arbore până iarna târziu.

Arealul general este cantonat în Europa, Asia, lipsind din Peninsula Balcanică şi ajunge la limita polară a vegetaţiei forestiere. În România, este frecvent în zona montană, până în jnepenişuri: rarişti, liziere, unde se manifestă ca specie cu comportament pionier. S. a. ssp. lanuginosa apare în silvostepă (Oltenia, Dobrogea).

Scoruşul păsăresc are exigenţe reduse faţă de climă şi sol: se dezvoltă bine în climate montane-continentale, reci, umede. Preferă soluri brunacide, cu humus de tip moder, putându-se instala şi pe stâncării şi chiar turbării. Este adaptabil la climate calde, uscate (ex. dealuri subcarpatice, silvostepă). Are un temperament de semiumbră.

Variabilitatea speciei: S. a. glabrata, cu frunze glabre, S. a. lanuginosa, cu frunze mature tomentoase, cel puţin pe dos.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here