Ulm munte

CARACTERE MORFOLOGICE

Specie indigenă, de mărimea I, rar atinge 30 m, cu talia mai redusă decât ulmul de câmp.

Scoarţa este netedă până la vârste mijlocii, de unde denumirea de “glabra”; ritidomul este mai subţire, cenuşiu închis, cu crăpături înguste.

Coroana ovoid-alungită în tinereţe, globuloasă la maturitate, cu ramuri ascendente.

Lujeri viguroşi, uşor geniculaţi, brun-roşcaţi până la verzi-măslinii, fără crăpături longitudinale scabru pubescenţi, cu numeroase lenticele.

Muguri alterni, ovoconici, bruni -violacei, pubescenţi, cu peri aurii.

Frunze variabile, eliptic-obovate, acuminate, asimetrice la bază, dublu serate, lungi de 8 – 16 cm cu peţiol relativ scurt (3-5 mm), la maturitate verzi închis pe faţă, aspre, pe dos pubescente cel puţin în lungul nervurilor, vârful limbului este brusc şi lung acuminat, pe lăstari frunzele pot prezenta 3 vârfuri.

Flori hermafrodite, apetale, grupate în fascicule dese, brune-violacee, apar foarte devreme primăvara (martie-aprilie), înainte de înfrunzire.

Fructele sunt samare mari, turtite, lat eliptice sau obovate, 2-2.5 cm, verzui, cu aripioara încreţită şi cu vârful divizat, sămânţa fiind dispusă central, neatinsă de ştirbitură.

Maturaţia este timpurie (mai-iunie), împrăştierea are loc imediat; puterea germinativă este redusă (30-40%), aspect care impune o semănare imediată.

Creşterile şi longevitatea sunt asemănătoare cu cele de la ulmul de câmp, lăstăreşte slab şi nu drajonează.

Ulmul de munte este mai rezistent decât ulmul de câmp la atacul ciupercii Ophiostoma ulmi.

 AREAL. CERINŢE ECOLOGICE

Arealul general este mai extins spre nord şi nord-vest faţă de cel al ulmului de câmp, în schimb în sud evită ţinuturile mediteraneene (sud Spania, Corsica, Sardinia, Sicilia).

La noi, specia apare din zona colinară şi până în regiunea montană (făgete montane, amestecuri), poate apare diseminat sau în pâlcuri până

la 1100-1300 m. În chei sau pe grohotişuri calcaroase formează, uneori, mici arborete pure sau amestecuri cu paltinul de munte.

Ulmul de munte este o specie puţin exigentă faţă de căldură, dar sensibilă la secetă şi uscăciune, este pretenţioasă faţă de fertilitatea solului, dezvoltându-se bine pe soluri reavene până la jilav-umede.

Din punct de vedere al compensării factorilor ecologici, se poate menţiona că ulmul de munte se dezvoltă pe soluri mai uscate, dacă există o bună aprovizionare cu elemente nutritive.

VARIABILITATE

  • Ulmus glabra var. typica, cu lujeri scabru-pubescenţi, frunze scabre mai ales pe faţă;
  • U. glabra f. glabrata, cu frunze netede pe faţă;
  • U. glabra f. atropurpurea, cu frunze purpurii;
  • U. glabra f. pendula, cu lujeri pendenţi;
  • U. glabra f. fastigiata, cu ramuri erecte şi coroană piramidală;
  • U. glabra var. laevis, cu frunze netede pe ambele feţe şi lujeri glabrescenţi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here