Jir fag

Utilizate pentru înmulţirea speciilor forestiere sunt materiale biologice clasificate în trei mari categorii conform Ordonanţei 11/2004 privind producerea, comercializarea, utilizarea materialelor forestiere de reproducere (Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004):

1) seminţe – seminţe, conuri  şi fructe (din care, după  procesare, se obţin seminţe) destinate producerii de puieţi forestieri;

2) puieţi – puieţi obţinuţi din seminţe, părţi de plante sau din regenerări naturale;

3) părţi de plante – folosite ca atare (butaşi de lujeri, muguri, frunze, rădăcini) sau folosite în micropropagare (explante sau embrioni) pentru producerea puieţilor forestieri

Sursa din care se obţin materialele forestiere de reproducere poartă denumirea de material de bază.
Materialul de bază poate fi reprezentat de către:

1) arbore-sursă – un arbore izolat sau dintr-un arboret nedeclarat material de bază, din care se recoltează seminţe ori părţi de plante;

2) arboret – diviziune a pădurii de minimum 0,25 ha, caracterizată prin condiţii staţionale şi de vegetaţie asemănătoare, care reclamă aceleaşi măsuri de gospodărire;

3) părinţi de familii – arbori din care se obţin descendenţi pe cale sexuată  (prin polenizare), cu care ulterior se înfiinţează plantaje. Polenizarea poate fi: liberă (half-sib ‐  numai componenta maternă  este identificată) sau controlată (full-sib  ‐  ambele componente parentale sunt identificate). Familia este constituită  din totalitatea indivizilor cu cel puţin un părinte comun;

4) clonă – totalitatea arborilor (rameţi) obţinuţi dintr-un singur arbore (ortet) prin înmulţire vegetativă (butăşire, altoire, micropropagare etc.);

5) plantaj (livadă seminceră)  ‐  cultură forestieră  constituită din arbori proveniţi din mai multe clone sau familii identificate în proporţii definite, izolată  de surse de polen străin şi condusă astfel încât să producă frecvent recolte abundente de seminţe, uşor de recoltat;

6) culturi de plante-mamă ‐ culturi speciale, constituite din arbori provenind din una sau mai multe clone identificate, în amestec, în proporţii definite, din care se obţin părţi de plante pentru înmulţirea vegetativă.

Chiar şi în cazul comercializării materialului forestier de reproducere există reguli stricte ce trebuie respectate, acestea reglementări fiind introduse odată  cu Legea 107/2011 privind comercializarea materialelor forestiere de reproducere.

În conformitate cu sistemul naţional de clasificare a materialului forestier de reproducere (identic cu cel al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică – OCDE, la care este afiliată  şi România), acesta se împarte în patru categorii distincte: (1) din sursă identificată, (2) selecţionat, (3) calificat, (4) testat, fiecare categorie etichetând‐se cu o culoare diferită.

1) Materialul forestier de reproducere din sursă  identificată este obţinut din material de bază care poate fi un arbore‐sursă sau un arboret. Materialul de bază trebuie să fie indigen/autohton şi să  fi dovedit capacitate de adaptare la condiţii extreme pentru vegetaţia forestieră. Controlul privind îndeplinirea condiţiilor pentru admiterea acestei categorii de materiale de bază se face de către autoritatea silvică, prin sondaj. Dacă  se urmăreşte ca materialul forestier de reproducere obţinut din surse identificate să fie folosit în scopuri forestiere deosebite (împădurire de terenuri degradate chimic, în zone poluate etc.), controlul este obligatoriu pentru tot materialul de bază din care se obţine materialul forestier de reproducere utilizat în aceste scopuri.

2) Materialul forestier de reproducere selecţionat este obţinut din materialul de bază care este reprezentat de un arboret. Materialul de bază se evaluează în funcţie de scopul pentru care se înfiinţează  viitoarea cultură  forestieră  (din materialul forestier de reproducere obţinut). Sunt prioritare arboretele autohtone/indigene, dar se pot admite, în aceeaşi regiune de provenienţă  şi arborete neautohtone/neindigene, cu caracteristici fenotipice deosebit de valoroase. La acestea trebuie însă precizată originea, dacă este cunoscută.

Arboretele care constituie materialul de bază  din care se obţine materialul forestier de reproducere selecţionat trebuie să fie izolate faţă  de surse de polen străin. Cerinţa este realizată  dacă arboretele sunt situate la o distanţă suficient de mare de alte arborete constituite din aceeaşi specie dar cu caracteristici inferioare sau de alte arborete alcătuite din specii înrudite, susceptibile la hibridare.

Îndeplinirea acestei cerinţe este cu atât mai importantă cu cât arboretele vecine, formate din aceeaşi specie sau din specii susceptibile la hibridare, nu sunt indigene sau au origine necunoscută.

Dacă nu este îndeplinită condiţia de izolare este necesar ca pe o fâşie exterioară care urmăreşte perimetrul arboretului, lată  de 300‐400 m, să se extragă  arborii fenotipic inferiori din aceeaşi specie sau din speciile înrudite.

În cazul speciilor forestiere la care polenizarea este entomofilă, lăţimea acestei fâşii trebuie să fie mai mare (cel puţin 3 km pentru albine).

O altă  cerinţă  este legată  de numărul de arbori  şi întinderea arboretului – trebuie ca în arboret să  se găsească  una sau mai multe grupe de arbori din specia pentru care se constituie materialul de bază. În fiecare grupă  numărul de arbori trebuie să  fie suficient pentru a asigura interfecundarea. Consistenţa optimă a arboretelor este 0,6 pentru foioase  şi 0,8 pentru răşinoase. Pentru speciile dioice, proporţia dintre exemplarele femele  şi mascule trebuie să fie de circa 2:3. Pentru a înlătura efectele nefavorabile ale consangvinizării, arboretele trebuie să  aibă  o suprafaţă  minimă de 3 ha şi un număr minim de 50 arbori seminceri/ha.

Arborii care constituie arboretul trebuie să aibă vârsta de fructificare, pentru a putea evalua fără  echivoc criteriile impuse de selecţie. În arborete trebuie îndeplinite criterii de omogenitate, variaţia individuală  a caracterelor după  care se face selecţia trebuie să  fie normală, arborii cu caracteristici inferioare fiind în general eliminaţi.

Arboretele trebuie să facă dovada clară a adaptării la condiţiile ecologice specifice în regiunea de provenienţă, iar arborii trebuie să fie sănătoşi  şi să  dovedească rezistenţă la atacurile organismelor dăunătoare, exceptând vătămările datorate poluării.

Arboretele care constituie materialul de bază  trebuie să  îndeplinească  şi anumite condiţii determinate de scopul pentru care se creează noul arboret din materialul forestier de reproducere: de exemplu producţia de lemn sau calitatea lemnului.

Calitatea lemnului se apreciază la foioase prin prezenţa de maxim 20% arbori înfurciţi  şi maxim 10% arbori cu fibră  torsă. În cazul răşinoaselor criteriile constau în: trunchiuri cilindrice, elagaj pe cel puţin 60% din lungimea fusului, număr mic de ramuri în verticil, ramuri subţiri, etc.

3) Materialul forestier de reproducere calificat este obţinut din material de bază care poate fi constituit din: plantaje, părinţi de familii, clone sau amestecuri de clone, ale căror exemplare provin din arbori selecţionaţi fenotipic.

În cazul plantajelor, constituenţii (arborii) clonelor sau familiilor componente sunt plantaţi într-un dispozitiv corespunzător, astfel încât fiecare constituent să poată fi identificat. Clonele sau familiile componente sunt selecţionate pentru caracterele fenotipice pe baza aceloraşi criterii ca şi la materialul forestier de reproducere selecţionat. În evidenţele fiecărui plantaj trebuie menţionate toate lucrările de îngrijire  şi de recoltare efectuate. Instalarea plantajelor  şi toate schimbările intervenite în structura acestora vor fi aprobate de autoritatea centrală pentru silvicultură.

Părinţii de familii sunt selecţionaţi pentru caractere remarcabile (avându-se în vedere aceleaşi criterii ca şi la materialul forestier de reproducere selecţionat) sau după aptitudinea lor de combinare. Obiectivul, planul de încrucişare  şi sistemul de polenizare, componentele parentale, izolarea, locul de instalare, precum  şi toate schimbările referitoare la aceste elemente trebuie aprobate de autoritatea silvică  centrală. Când părinţii sunt destinaţi producerii unui hibrid interspecific, este necesară determinarea, printr-un test de control, a procentului de hibrizi prezenţi în materialul de reproducere obţinut.

Clonele trebuie să poată fi identificate prin caractere distinctive, aprobate de autoritate, iar valoarea lor pentru silvicultură trebuie să fie demonstrată printr‐o experimentare suficient de lungă  sau stabilită prin teste. Orteţii utilizaţi pentru producerea clonelor trebuie să fie selecţionaţi pentru caracterele lor remarcabile, aplicându-se aceleaşi criterii ca  şi în cazul materialului de reproducere selecţionat. Perioada pentru aprobarea acestui tip de material este limitată la maximum 5 ani.   Clonele din amestecul de clone trebuie să  îndeplinească  cerinţele menţionate mai sus, iar identitatea, numărul şi proporţiile clonelor constitutive ale unui amestec, metoda de selecţie utilizată  şi arborii-mamă trebuie să fie aprobaţi de autoritatea centrală pentru silvicultură.

4) Material de reproducere testat – material de reproducere de calitate superioară, obţinut din materiale de bază care pot fi: arborete, plantaje, părinţi de familii, clone sau amestecuri de clone. Superioritatea acestui material trebuie să  fi fost demonstrată  prin culturi comparative sau prin estimări rezultate din evaluarea genetică  a materialului de bază. Detaliile tehnice, modalităţile de analiză  a rezultatelor  şi documentaţiile specifice testării prin culturi comparative sunt strict reglementate de către autoritatea centrală  pentru silvicultură fiind în conformitate cu procedurile agreate pe plan internaţional.

Semințe fag

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here