Pepinieră molid

Puiet este numele generic dat unei plante lemnoase tânără calendaristic şi stadial, odată cu lignificarea tulpinii şi până la înălţimea de maximum 3 m (4 m la speciile repede crescătoare), apărută  spontan sau cultivată.

Plantula este un organism aparţinând speciilor lemnoase sau ierboase, foarte tânăr stadial şi calendaristic-de la străpungerea tegumentului de către radicelă  şi apariţia tulpiniţei deasupra stratului de germinaţie (răsărire) până la lignificarea completă a tulpinii, ce are loc, de regulă, spre sfârşitul primului sezon de vegetaţie.

La plantule, nutriţia se realizează  pe baza substanţelor de rezervă când germinaţia este hipogee (cotiledoanele rămân în pământ) sau prin fotosinteză, în cazul germinaţiei epigee (cotiledoanele de culoare verde apar la suprafaţa solului, împreună cu tulpiniţa).

Puieţii pot fi de sortimente diverse după  natura materialului de reproducere, dimensiuni, mod de prezentare.

  1. După natura materialului de reproducere:
  • puieţi proveniţi din sămânţă (sexuat sau generativ);
  • puieţi obţinuţi pe cale vegetativă din butaşi, marcote, drajoni, lăstari.

2. După provenienţă:

  • puieţi sălbatici, naturali, rezultaţi din sămânţă, lăstari, drajoni;
  • puieţi cultivaţi, ca urmare a intervenţiei omului.

3. După dimensiuni, puieţii se încadrează-conform STAS 1347/2004:

  • Puieţi forestieri cu talie mică, semimijlocie  şi mijlocie
  • Puieţi de talie mare de arbori  şi arbuşti ornamentali, în:
  • puieţi de talie mică-de foioase şi răşinoase cu grosimea minimă la colet de la 4 mm până la10 (15) mm, în funcţie de specie. Pentru cele mai multe specii, diametrul minim este de 5‐6 mm, la vârsta de doi ani;
  • puieţi de talie semimijlocie la răşinoase cu grosimea minimă la colet de 7‐8 mm, cu vârsta maxima admisă la plantare de 4 ani pentru cele mai multe specii;
  • puieţi forestieri de talie mijlocie – repicaţi de răşinoase, cu grosimea minimă la colet de 20 mm, înălţimea minimă de 60 cm, cu vârsta maximă admisă la plantare de 4, 6, chiar 8 ani pentru brad  şi puieţi de foioase cu grosimea minimă  la colet de la 12 până  la 20 mm  şi înălţimea minimă 150 cm (180 cm la nuc), în vârstă de 3, 4 sau 5 ani;
  • puieţi de talie mare cu înălţimi minime de la 80 cm (calitatea III) şi peste 200 cm (calitatea I) la răşinoase şi de la minimum 125 cm (calitatea III) peste 300‐400 cm (calitatea I) şi grosimi minime de la 12 mm (calitatea III) la peste 40 mm (calitatea I) la foioase;
  • Arbuştii urcători/târâtori sunt de două calităţi: cei de calitatea a II‐a au înălţimea minimă de la 40 cm până la 50 (60) cm, iar cei de calitatea I, peste 60 cm şi chiar 80 cm (iederă, loniceră).

4.  După unele particularităţi tehnologice de producere: puieţi nerepicaţi produşi într‐o unitate de cultură  unică – de la apariţie până  la plantare în locul definitiv;  puieţi repicaţi, produşi în câmp (teren) sau în spaţii adăpostite şi transplantaţi odată sau de mai multe ori în alte unităţi de cultură (secţii de repicaj), înainte de a se planta la locul definitiv.

5. După modul de protejare al rădăcinilor în urma recoltării până la plantare:

  • puieţi cu rădăcini nude (neprotejate) la care materialul în care au vegetat rădăcinile se îndepărtează în momentul extragerii acestora din sol;
  • puieţi cu rădăcini protejate, la care atunci când se scot, rădăcinile rămân în balul (balotul) de pământ de formă  paralelipipedică  sau în mediul nutritiv în care au crescut;
  • puieţi containerizaţi, obţinuţi în recipiente de diferite forme  şi mărimi, cu diverse materiale specifice stratului de germinaţie în care se încorporează seminţele.

Puieţii se plantează, adeseori, cu recipientul, astfel că sistemul radicelar este foarte puţin expus vătămărilor.

Alegerea terenului pentru pepinieră 

Alegerea terenului pentru înfiinţarea unei pepiniere prezintă  importanţă  deosebită, acesta trebuind să  întrunească  anumite valori ale factorilor ecologici pentru a oferi condiţii favorabile de vegetaţie tuturor speciilor cultivate. La alegerea terenului se va acorda atenţie următoarelor aspecte:

  • La munte, altitudinea pepinierei să  nu depăşească  limita mijlocie a arealului speciei ce se cultivă şi să fie cu cel mult 300 m inferioară terenurilor unde se vor planta puieţii.
  • Terenul să fie plan, uşor înclinat (1…3°) pentru asigurarea drenajului natural al apei în exces şi mecanizarea unor lucrări.
  • Nivelul apei freatice să se situeze la 1,5‐2,0 m, să fie în apropiere o sursă permanentă de apă  necesară udatului artificial.
  • Staţiunea să fie de bonitate cel puţin mijlocie, solul să fie profund (minimum 50 cm la câmpie, 30 cm la munte), cu textura mijlocie, reavăn, bogat în substanţe minerale; conţinutul în schelet să nu depăşească 20%.
  • Amplasarea pepinierei să fie în apropierea unei căi de circulaţie, a centrelor populate pentru a nu fi necesară  amenajarea de spaţii de cazare  şi cât mai departe de surse de poluare, precum  şi de arborete constituite din specii cultivate în pepinieră, care pot fi atacate de dăunători spre a se evita eventualele invazii ale acestora în pepinieră.
  • Teritoriul să nu fie situat în văi, unde stagnează adesea aerul rece;

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here