Clasificarea Kraft este o clasificare a arborilor care foloseşte un singur criteriu, acela poziţional:
- I – clasa arborilor predominanţi – arborii cei mai înalţi din arboret şi cu coroanele cele mai bine dezvoltate;
- II – clasa arborilor dominanţi – arbori cu înălţime apropiată de predominanţi dar cu coroanele mai puţin dezvoltate;
- III – clasa arborilor codominanţi – de înălţime ceva mai redusă decât arborii primelor două clase şi cu coroanele mai puţin dezvoltate şi asimetrice;
- IV – clasa arborilor dominaţi – prezintă înălţimi mai mici şi coroane înguste, asimetrice şi înghesuite:
– IV a – arbori care ies cu vârful la lumină
– IV b – arbori care deşi pătrund cu vârful printre arborii mai înalţi, au coroane înghesuite, asimetrice şi ramurile de la bază uscate;
- V – clasa arborilor deperisaţi – arbori copleşiţi aflaţi în curs de uscare:
– V a – care mai prezintă frunziş
– V b – complet uscaţi.
Clasificarea ENGREF – arbori diferenţiaţi pe criteriul poziţional şi calitativ:
- I – arbori dominanţi: I A – arbori cu tulpini foarte frumoase, cu coroane bine dezvoltate şi echilibrate – rectitudine, vigoare şi bun elagaj natural, I B – similar cu 1 A, dar cu coroane asimetrice sau comprimate datorită unuia sau mai mulţi arbori vecini şi 1 C – arbori dominanţi, dar cu însuşiri genetice discutabile (crăci groase dispuse oblic, noduri ascunse, tulpini adesea sinuoase, ondulate, canceroase);
- II – arbori însoţitori – cu coroana îngustă şi strâmbă, cu o vigoare de creştere redusă;
- III – arbori viguroşi – cu coroana amplă, cel mai adesea preexistenţi, înfurciţi sau· cu ramuri groase;
- IV – arbori dominaţi.
