Considerații generale cu privire la alegerea şi aplicarea tratamentelor
Art. 1. – (1) Marea diversitate ecologică şi funcţională a fondului forestier, ţelurile de gospodărire fixate prin amenajamentele silvice, precum şi condiţiile tehnico-economice de gospodărire a pădurilor din ţara noastră impun aplicarea cu precădere a regimului codru, bazat pe regenerarea din sămânţă şi conducerea arboretelor la vârste mari.
(2) Regimul crângului, bazat pe regenerarea vegetativă, din lăstari sau drajoni şi conducerea arboretelor respective la vârste relativ reduse, se aplică numai în cazuri speciale.
Art. 2. – (1) Pentru folosirea cât mai eficientă a capacităţii de producţie a pădurilor şi amplificarea rolului acestora în cadrul general al protecţiei mediului înconjurător şi păstrării echilibrului ecosistemelor naturale, se pune un accent deosebit pe promovarea regenerării naturale din sămânţă şi se urmăreşte continuarea convertirii la codru a arboretelor de stejar, gorun, gârniţă, cer şi fag, tratate anterior în crâng.
(2) Se vor trata în continuare în crâng salcâmetele, zăvoaiele de plop și salcie, aninişurile şi unele culturi silvice cu caracter special.
Art. 3. – Gospodărirea intensivă, raţională şi în spiritul durabilităţii fondului forestier impune adoptarea unei game largi de tratamente, dând prioritate celor bazate pe regenerarea naturală, capabilă să contribuie în cea mai mare măsură la promovarea speciilor autohtone valoroase, la asigurarea menţinerii acoperişului corespunzător al solului, asigurându-se astfel exercitarea continuă a funcţiilor multiple, ecologice, economice şi sociale pe care trebuie să le îndeplinească arboretele şi respectiv pădurea în ansamblul ei; indiferent de tratamentele aplicate, o atenţie deosebită se va acorda conservării şi ameliorării biodiversităţii ecosistemelor forestiere, ca o componentă de bază a gestionării durabile a pădurilor.
Art. 4. – (1) În sensul normelor de faţă, tratamentul cuprinde un sistem de măsuri biotehnice prin care se pregăteşte şi se realizează, în cadrul unui regim dat, trecerea arboretelor de la o generaţie la alta.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) se realizează în strânsă corelare cu cele care privesc conducerea arboretelor pe durata întregului ciclu de viață al arboretelor.
Art. 5. – (1) Prin adoptarea şi aplicarea de tratamente se urmăreşte în principal asigurarea integrală a regenerării arboretelor în rând de tăiere şi realizarea unor structuri optime sub raport funcţional.
(2) Se vor aplica tratamentele prin care se asigură diversificarea structurii arboretelor, promovându-se în compoziţia viitoarelor păduri speciile şi fenotipurile de valoare economică ridicată, rezistente la adversităţi şi cu valenţe funcţionale multiple.
(3) Prin tratamentele aplicate se va urmări conversiunea la codru, refacerea sau substituirea arboretelor necorespunzătoare sub raport ecologic şi funcţional, în scopul sporirii gradului de stabilitate al ecosistemelor forestiere.
Art. 6. – (1) În cazul aplicării tratamentelor cu regenerare sub adăpost, se consideră că solul este acoperit în situaţiile în care noua generaţie este în măsură să preia în mod corespunzător funcţiile de protecţie ale vechiului arboret.
(2) În situaţiile în care, din considerente determinate de particularităţile biologice ale speciilor de regenerat, dezgolirea solului nu poate fi evitată, tăierile de regenerare se fac pe suprafeţe limitate, urmărindu-se realizarea unor structuri mozaicate, prin care să se atenueze efectele intervenţiilor respective.
(3) Tehnologiile de exploatare se corelează cu tehnicile de aplicare a tratamentelor, în scopul realizării de regenerări viabile şi funcţionale, al diminuării prejudicierii seminţişurilor, al arborilor care rămân pe picior şi a solului.
Art. 7. – Pădurile situate în staţiuni cu condiţii dificile de regenerare, precum şi acelea încadrate prin amenajament în categoria celor din care nu se recoltează produse principale, vor fi supuse unui regim special de conservare, în care se urmăreşte ameliorarea continuă a stării fitosanitare şi a rezistenţei lor la factorii vătămători periculoşi.
Art. 8. – În cazul pădurilor cuprinse în arii protejate se aplică tratamente care permit realizarea obiectivelor specifice de conservare.
Art. 9. – (1) Tratamentul se alege cu ocazia amenajării/reamenajării pădurilor, pe baza analizei particularităţilor bio-ecologice şi a stării arboretelor respective, a funcţiilor social-economice ale acestora, a accesibilității lor actuale şi de perspectivă, precum şi în raport cu condiţiile tehnice şi economice existente.
(2) În cazuri speciale, un tratament a cărui aplicare a fost începută poate fi înlocuit cu altul, dacă unele considerente ecologice o impun.
Art. 10. – Reglementările cuprinse în prezentele norme constituie un cadru general ce urmează a se adapta la particularitățile din diferite zone ale ţării, precum şi specificului fiecărui arboret.
(Va urma)
