Arbore indigen, de mărimea a I-a, ce se deosebeşte de fag prin:
– coroana mai îngustă, cu aspect piramidal,
– lujerii mai viguroşi, mătăsos-pubescenţi până în iarnă,
– frunze relativ mai mari, 9-15 cm, 7-14 perechi de nervuri secundare curbate evident înainte de a ajunge la marginea frunzei,
– flori mascule cu perigonul foarte păros şi divizat cel mult pe 1/3 de la vârf, astfel încât inflorescenţele apar ca un ghem albicios de puf,
– fructele închise într-o cupă păroasă care pe lângă ghimpii obişnuiţi prezintă în partea inferioară apendiculi lăţiţi ca nişte frunzişoare verzi peţiolate şi mult alungite (figura 46),
– lăstăreşte relativ puternic şi drajonează destul de bine
– creşterea este mai viguroasă decât la fagul comun.
