După luni întregi în care reforma Romsilva a fost prezentată ca una dintre marile demonstrații de voință administrativă ale Ministerului Mediului, sistemul forestier românesc pare să fi intrat într-o etapă paradoxală, în care documentele despre care autoritățile afirmă că au fost aprobate continuă să lipsească din spațiul public, iar cea mai amplă reorganizare instituțională din ultimele decenii se desfășoară aproape exclusiv prin declarații și comunicate. În orice administrație matură, o reformă de asemenea amploare ar fi însoțită de o prezentare detaliată a noii arhitecturi instituționale, astfel încât profesioniștii din sistem, industria lemnului, autoritățile locale și opinia publică să înțeleagă nu doar direcția schimbării, ci și mecanismele prin care aceasta urmează să funcționeze. În România, dimpotrivă, cu cât reforma avansează, cu atât imaginea acesteia devine mai puțin vizibilă.
Domnișoara Diana Buzoianu, ministra Mediului, a anunțat că organigramele direcțiilor silvice regionale au fost aprobate și că reorganizarea intră în etapa implementării, ceea ce înseamnă, din punct de vedere administrativ, că statul a trecut de faza conceptelor și a intrat în aceea a deciziilor executive. Hotărârea de Guvern privind reorganizarea Romsilva este în vigoare, încercările de suspendare au fost respinse în instanță, iar reforma nu mai poate fi calificată drept un simplu proiect politic. Acesta produce deja efecte juridice și administrative, iar acestea vor continua indiferent de schimbările de la nivel guvernamental.
O hartă desenată, dar ascunsă
Cu toate acestea, exact în momentul în care transparența ar fi trebuit să devină regula, informațiile au început să dispară.
Ministerul afirmă că organigramele există, însă acestea nu sunt publice. Nu sunt cunoscute structurile complete ale celor 19 direcții silvice regionale, nu este publicată arondarea județelor, nu sunt disponibile regulamentele de organizare și funcționare, iar calendarul concret al concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de conducere rămâne neclar. Cu alte cuvinte, România știe că urmează să intre într-o nouă configurație administrativă a sistemului silvic de stat, fără să cunoască însă desenul acestei construcții instituționale.
Această discrepanță între amploarea reformei și nivelul informațiilor puse la dispoziția publicului ridică o întrebare legitimă. Dacă reorganizarea reprezintă, așa cum susține domnișoara Diana Buzoianu, începutul unei administrații forestiere moderne și performante, de ce documentele fundamentale ale acestei transformări nu sunt accesibile celor care vor suporta efectele ei?
Reforma nu înseamnă mai puțini directori, ci mutarea puterii
Discuția publică a fost orientată aproape exclusiv către reducerea funcțiilor de conducere, de la 101 directori la 38, cifră suficient de spectaculoasă pentru a domina titlurile de presă și declarațiile politice. Din punct de vedere managerial însă, această abordare este superficială. Puterea administrativă nu dispare prin simpla eliminare a unor posturi, ci își schimbă doar locul din care este exercitată.
Semnăturile care până ieri aparțineau unei direcții silvice județene vor fi transferate către structuri regionale, aprobările vor urma alte circuite, iar deciziile vor fi concentrate în centre administrative mai puține și mai puternice. Regionalizarea nu reprezintă, așadar, doar o simplă comprimare a aparatului birocratic, ci o redistribuire profundă a autorității instituționale, iar asemenea procese modifică inevitabil echilibre profesionale, mecanisme de control și relații administrative construite în decenii.
În mod curios, tocmai această dimensiune a reformei este aproape absentă din discursul oficial.
Concursurile vor spune adevărul despre reformă
Organigramele reprezintă doar scheletul unei instituții. Funcționarea ei depinde de oamenii care îi ocupă pozițiile-cheie, iar experiența administrației românești arată că aceeași structură poate produce rezultate radical diferite în funcție de competența, independența și autoritatea celor care o conduc.
Din acest motiv, adevărata probă a reformei nu va începe odată cu publicarea noilor organigrame, ci odată cu organizarea concursurilor pentru conducerea direcțiilor regionale. Atunci se va putea evalua dacă regionalizarea urmărește într-adevăr profesionalizarea managementului forestier sau dacă asistăm doar la o redistribuire administrativă a acelorași centre de influență, sub o altă configurație instituțională.
În această etapă, Ministerul Mediului nu mai poate invoca proiecte aflate în lucru sau proceduri aflate în pregătire. Reforma ROmsilva a depășit faza conceptelor și trebuie să producă rezultate verificabile, iar criteriile de selecție, transparența concursurilor și calitatea viitorilor manageri vor deveni indicatorii după care întreaga reorganizare va fi judecată.
Transparența nu este un detaliu administrativ
Repet asta: orice reformă autentică presupune nu doar schimbarea unor organigrame, ci și consolidarea încrederii publice. Aceasta nu poate fi obținută prin conferințe de presă și declarații politice, ci prin accesul la informațiile care permit evaluarea independentă a deciziilor administrative.
În cazul reorganizării RNP-Romsilva, tocmai aceste informații lipsesc încă din spațiul public. Harta celor 19 direcții regionale, structura lor completă, repartizarea atribuțiilor și calendarul implementării reprezintă documente care ar trebui să fie accesibile nu doar angajaților sistemului, ci tuturor celor interesați de administrarea patrimoniului forestier al statului.
Până când această transparență va deveni realitate, reforma Romsilva riscă să fie percepută nu ca un exercițiu de modernizare instituțională, ci ca o reorganizare desfășurată într-o ceață administrativă pe care chiar autorii ei par să o întrețină.
Ce lipsește încă din Reforma Romsilva
- organigramele complete ale celor 19 direcții silvice regionale;
- arondarea județelor pe fiecare regională;
- regulamentele de organizare și funcționare;
- calendarul oficial al concursurilor;
- metodologia de selecție a directorilor regionali;
- calendarul etapelor de implementare;
- analiza de impact asupra activității ocoalelor silvice.
CITIȚI ȘI:
– Ce ascunde aprobarea organigramelor noilor direcții silvice regionale
– ReformaRomsilva: lista scurtă și memoria lungă a ”sistemului ticăloșit”
