Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva a anunțat lista scurtă a candidaților rămași în competiția pentru funcția de director general. Cinci nume merg mai departe: Jean Vișan, Octavian Anghel, Adrian Băban, Ionuț Sorin Banciu și Sorin Nicolicioiu. Au fost eliminați din cursă Remus Petruse (Kronospan), Mugurel Ghinescu (șef Ocol Silvic București) și Cezar Tulbure (Paza pădurilor, DS Suceava).
Urmează declarațiile de intenție, interviurile și, pe 25 martie, numirea oficială a celui care va conduce Regia-administrator al pădurilor statului- până în august 2029.
La nivel procedural, lucrurile arată impecabil: calendar, etape, punctaje, transparență. Totul pare așezat într-o logică administrativă matură. Iar dacă privim strict formal, nu avem motive de suspiciune. Ca fond însă, mustesc problemele.
Revenind la lista scurtă, aceasta nu apare într-un context neutru.
Ea vine după aproape un an în care #ReformaRomsilva a fost prezentată drept o intervenție necesară într-un sistem considerat dezechilibrat, opac și prea confortabil cu propriile reflexe. Vine după un proiect de reorganizare contestat juridic, după dezbateri intense și după o retorică fermă și stridentă despre o nemaiîntâlnită resetare instituțională.
Și mai vine după un material publicat pe SilvaNews – „Momentul adevărului pentru #ReformaRomsilva: clasamentul candidaților” – care a strâns aproape 14.000 de citiri. Aproape cât numărul angajaților Romsilva. Un detaliu care arată că miza nu este una marginală și că interesul pentru această numire depășește cercurile profesionale restrânse.
Lista scurtă aduce în fața Consiliului cinci profiluri distincte.
Jean Vișan, actual director general interimar, reprezintă continuitatea administrativă. Cunoaște sistemul, este deja în funcție și a trecut prin filtrul aceluiași CA în iarnă, dar n-are ceea ce avea Jean Valjean: caracter puternic.
Octavian Anghel este administratorul clasic al sistemului, cu experiență solidă în structurile interne. În procedura din iarnă, era perceput drept marele favorit – mai ales în cheia unei susțineri politice. Rezultatul: canci!
Adrian Băban, la rândul său, a fost parte din competiția precedentă. Cu experiență de guvernanță și piață, a fost văzut drept un candidat greu profesional. Însă nici el nu a rupt gura târgului la proba- interviu.
Ionuț Sorin Banciu este profilul diferit – venit din zona politicilor publice și a negocierilor europene – cel mai apropiat de ideea de reformă sistemică, dar și cel mai puțin integrat în mecanismul intern al Regiei, al ”sistemului ticăloșit”.
Sorin Nicolicioiu reprezintă experiența administrativă teritorială, stabilitatea direcțiilor silvice și cunoașterea aparatului din teren și o prietenie cu un ”greu” (spunem curând cine este acela!).
Există însă și un detaliu care merită observat fără patimă, dar cu atenție. Trei dintre cei cinci candidați de astăzi au concurat și în iarnă, când același Consiliu de Administrație (format pe jumătate din persoane expuse negativ din punct de vedere al eticii profesionale) l-a ales pe Jean Vișan. Acesta nu a reușit să dovedească în cele șase luni că este capabil de a conduce reforma comandată de domnișoara ministru Diana Buzoianu/USR. Dimpotrivă.
Astfel, competiția se reia, cu actori aproape identici și cu același arbitru. Este, desigur, posibil ca rezultatul să fie diferit. Este la fel de posibil să asistăm la o reconfirmare.
În spațiul public circulă deja o întrebare pe care nimeni nu o formulează oficial: asistăm la o competiție deschisă, adevărată, sau la o reluare procedurală a unei opțiuni deja conturate? Jean, Anghel și Băban revin în cursă. Va fi de această dată altceva sau vor juca, din nou, rolul de contrapondere necesară pentru validarea unei decizii deja confortabile?
Din păcate, Consiliul de Administrație pare că va rămâne ”cheia” întregii ecuații. Același CA care, în dezbaterea publică despre reformă, a fost perceput de unii drept parte din problema care trebuia corectată. Același CA care a validat interimatul și care acum va valida mandatul plin. Reforma, așadar, este filtrată prin mecanismul pe care retorica ultimului an l-a pus sub presiune.
Pentru domnișoara ministră, această numire ar trebui să fie mai mult decât o bifă administrativă. Reorganizarea amplă poate nu se va concretiza în forma anunțată, iar alegerea directorului general devine, astfel, testul concret al direcției asumate.
Buna Vestire și pentru pădurari?
Pe 25 martie vom avea un nume. El va fi prezentat drept începutul unei noi etape. Întrebarea este dacă această etapă va însemna o ajustare atentă a echilibrelor existente sau o schimbare reală în modul în care funcționează Regia.
Pentru că, dincolo de declarații de intenție și de interviuri, miza este simplă și directă: câtă autonomie reală va avea viitorul director general și câtă disponibilitate există, în interiorul sistemului, pentru a susține o schimbare care să depășească nivelul declarativ.
Memoria instituțiilor este lungă. Mult mai lungă decât entuziasmul reformator al unui moment politic.
