Forumul Pădurilor, organizat sub coordonarea lui Cătălin Tobescu (Prolemn, Fordaq), a confirmat și în acest an statutul de spațiu esențial pentru dezbaterea științifică și profesională a marilor teme din sectorul forestier. Evenimentul a funcționat ca un barometru al realităților din teren, într-un moment în care pădurile României traversează poate cea mai dificilă perioadă din ultimele decenii.
În centrul discuțiilor s-au aflat două teme critice: rezultatele Inventarului Forestier Național, Ciclul III, și accelerarea fenomenului de uscare a pădurilor. Ambele au fost analizate riguros, prin prisma datelor, a cercetării academice și a experienței din teren, într-un efort comun de a identifica direcții credibile pentru următorul deceniu.
IFN Ciclul III. O radiografie completă, dar îngrijorătoare, a pădurilor României
Datele IFN Ciclul III oferă o imagine cuprinzătoare asupra structurii pădurilor, volumului de lemn, distribuției pe vârste, regenerării și presiunilor care afectează funcționarea ecosistemelor forestiere. Discrepanțele dintre suprafața împădurită declarată și cea efectiv funcțională, volumul de lemn declarat și cel distribuit și/sau ”mort”, precum și reconfigurarea disponibilității resursei lemnoase, conturează un context în care planificarea și politica forestieră trebuie recalibrate.
Pentru prima dată, datele confirmă faptul că fenomenele de declin nu mai sunt marginale. Uscarea unor specii considerate până acum stabile devine o realitate care afectează productivitatea, biodiversitatea și reziliența pădurilor.
Uscarea pădurilor. De la semnal punctual la fenomen național
Tema uscării pădurilor a dominat forumul, iar specialiștii au subliniat că România traversează un proces accelerat de degradare ecologică în păduri, în linie cu tendințele observate în întreaga Europă Centrală.
Efectele sunt vizibile:
- în zona montană: molidul, bradul și, tot mai grav, fagul manifestă complexe de declin asociate stresului hidric și infestărilor secundare,
• în zona de deal și câmpie: stejarul suferă din cauza secetei atmosferice și pedologice, cu pierderi fără precedent în ultimul secol,
• în arborete tinere și adulte: se observă o presiune cumulativă a factorilor climatici, patogeni și a fragmentării habitatului.
Aceste fenomene scot la iveală necesitatea unei adaptări accelerate a paradigmelor de gestionare: revizuirea schemelor de regenerare, utilizarea unor materiale forestiere de reproducere reziliente, precum și consolidarea monitorizării ecosistemice.
Un forum al expertizei: cercetare, practică silvică și politici publice la aceeași masă
Prezentările și dezbaterile au fost susținute de un grup reprezentativ de profesioniști:
Flavius Bălăcenoiu și Raul Radu (IFN/INCDS Marin Drăcea), Daniel Paul Dima, Adrian Băban (Balanța Lemnului), Bogdan Popa (Universitatea Transilvania Brașov), Lucian Filigean, Radu Vlad și Cătălin Vasile (WWF), Marius Răcilă (RNP Romsilva), Viorel Mihălcioiu (Garda Forestieră).
Contribuția academică a profesorului Ioan Seceleanu, șeful secției de silvicultură a ASAS, a oferit cadrul conceptual necesar pentru interpretarea corectă a datelor. Mesajul său a fost ferm: fără continuitate în cercetare, fără modele adaptative și fără o înțelegere integrată a ecologiei speciilor, gestionarea durabilă rămâne un concept gol.
Prezența deputatului Tiberiu Boșutar a evidențiat tensiunea structurală dintre discursul tehnic și cel politic. Chiar dacă dialogul s-a menținut într-o zonă tehnică, a devenit evident că mecanismele legislative nu sunt pe deplin sincronizate cu dinamica ecologică și cu datele disponibile. Acest decalaj instituțional reprezintă una dintre vulnerabilitățile majore ale sectorului.
Mesajele de fond: profesia silvică are expertiză, dar nu are voce
Concluziile convergente ale participanților reconfirmă un adevăr care devine tot mai apăsător: silvicii au competență, au date, au instrumente. Le lipsește însă reprezentarea în spațiul public și capacitatea instituțională de a transforma expertiza în politici coerente.
Fără o voce unitară, corpul profesional rămâne vulnerabil la presiuni mediatice, la interpretări simplificate și la decizii legislative cu efecte imprevizibile.
Întrebarea care rămâne
Forumul Pădurilor 2025 s-a încheiat cu un sentiment clar: România are resursele profesionale necesare pentru a face față provocărilor climatice și ecologice ale deceniului următor. Dar succesul depinde de o condiție esențială: transformarea cunoașterii în leadership. Cine va reuși să transforme acest capital profesional într-o strategie coerentă pentru pădurile României?
