Am organizat, alături de WWF România, conferința „Pădurile, pilon central al viitorului investițiilor verzi în Europa”, la Academia Română, în aprilie 2025. A fost prima inițiativă, la nivel european, care a adus în prim-plan o cerere formulată clar: includerea pădurilor într-o linie bugetară distinctă în viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene.
Dorim o finanțare dedicată pădurilor, care să asigure predictibilitate, echilibru între statele membre și acces real la investiții pentru o bioeconomie forestieră sustenabilă.
Această solicitare nu a fost generată de emoție, ci de o realitate economică ignorată.
De ani de zile, pădurile sunt elogiate în discursuri publice, dar absente în documentele bugetare. Sunt prezentate ca soluție ecologică, dar tratate contabil ca detaliu.
Am simțit nevoia să schimbăm această abordare. Și am început prin a spune, simplu, ce spun cifrele.
WWF-România, Alianță Pentru Pădure și SilvaNews, alături de alte 73 de organizații și instituții din toate colțurile României, a transmis un manifest puternic: „Pădurile – Pilon central al viitorului investițiilor verzi în Europa”.
Cifrele nu mint. Doar că, uneori, nu se spun
În România, în 2024, un hectar cultivat cu porumb a beneficiat de 230 euro subvenție. La aceasta se adaugă sprijin redistributiv, eco-scheme, sprijin cuplat și alte măsuri finanțate din fonduri europene și bugetul național. În total, APIA a autorizat peste 1,08 miliarde de euro pentru agricultură, către peste 700.000 de fermieri.
În același an, pentru păduri, s-au alocat 75,85 milioane de euro — o sumă de peste 14 ori mai mică. Sprijinul silvic a venit dintr-o schemă de ajutor de stat cu aplicabilitate restrânsă, finanțată exclusiv din bugetul național. Pădurile nu beneficiază de un echivalent al Pilonului I din PAC, nu au acces la eco-scheme europene și nici la un cadru de sprijin predictibil.
În termeni bugetari, diferența este clară. Dar întrebarea este dacă este și justificată.
Aportul economic al pădurilor: mai mare decât pare
Statisticile oficiale grupează agricultura, silvicultura și pescuitul într-o singură categorie, care în 2024 a contribuit cu aproximativ 3,2% din PIB-ul României. Însă această agregare ascunde realități diferite.
Conform unui studiu PricewaterhouseCoopers (PwC), comandat de Asociația Prolemn, sectorul forestier și industriile bazate pe lemn (inclusiv mobilă și bioeconomie) contribuie anual cu aproximativ 9,9 miliarde de euro la economia României – adică aproximativ 4,5% din PIB.
Este o contribuție care depășește multe sectoare industriale considerate „strategice”. Și cu toate acestea, pădurile nu sunt recunoscute în politicile financiare ale Uniunii Europene ca infrastructură vitală.
Acesta a fost miezul apelului formulat la București: nu cerem mai mult decât altor sectoare – cerem să fim tratați proporțional cu ceea ce aducem.
Pădurea – investiția care se justifică singură
Pădurile nu sunt doar patrimoniu natural. Sunt sisteme economice vii. Susțin industria mobilei – unul dintre principalele motoare de export ale României –, produc bioenergie, susțin turismul rural, comunități, protejează infrastructura împotriva riscurilor naturale.
În același timp, livrează – fără factură – servicii esențiale pentru toată societatea: reglarea climei, protecția solului, retenția apei, stocarea carbonului.
Iar toate aceste servicii, indispensabile pentru atingerea obiectivelor climatice ale UE, sunt oferite cu un sprijin financiar minim.
Ce este de făcut
Nu reforme spectaculoase. Nu tratamente speciale. Ci un cadru bugetar european în care pădurile să aibă locul care li se cuvine.
O linie de finanțare dedicată pădurilor, care să asigure predictibilitate, echilibru între statele membre și acces real la investiții pentru o bioeconomie forestieră sustenabilă.
Un Pact Forestier European, capabil să aducă împreună politici, bugete și obiective comune pentru pădurile Europei.
România a avut curajul să propună acest lucru. Nu în ciuda problemelor pe care le are în domeniu, ci tocmai pentru că le cunoaște bine. Pentru că are expertiza. Și pentru că știe că pădurea nu e un subiect de imagine – e un capitol esențial din economia reală.
Dacă Europa vrea să fie verde, trebuie să investească în ce are deja verde.
Nu doar în strategii. Ci în buget. Cu seriozitate. Cu consecvență. Cu respect pentru ceea ce produce – și protejează – pădurea.
Citiți și:
România cere Europei să pună pădurile în centrul viitorului verde
