În Suedia, pădurea nu este doar un ecosistem – este o parte din identitatea națională.
Aproape 70% din teritoriul țării este acoperit de păduri, iar lemnul a devenit, în ultimele decenii, resursa centrală în strategia de energie regenerabilă și industrie sustenabilă.
Modelul suedez de gestionare forestieră a fost considerat, timp de zeci de ani, un exemplu pentru Europa: exploatare controlată, regenerare imediată, trasabilitate completă.
Dar în final de 2025, guvernul de la Stockholm propune o schimbare de paradigmă care stârnește controverse: fertilizarea intensivă a pădurilor cu azot pentru a crește rata de absorbție a carbonului și pentru a accelera producția de biomasă destinată industriei verzi.
Planul guvernului de la Stockholm: azot pentru creștere rapidă
Propunerea, aflată acum în dezbatere publică, vizează aplicarea controlată de îngrășăminte azotate pe suprafețe mari de pădure — în special în regiunile centrale și sudice ale Suediei.
Scopul declarat: creșterea productivității arborilor cu 15–20% în următorii 10 ani.
Guvernul argumentează că, prin această metodă, Suedia va putea stoca mai mult carbon, sprijinind obiectivele climatice europene și consolidând sectorul bioeconomic. deja câștigă anual 10 miliarde de euro pentru acest beneficiu! România, din păcate, nu primește prin acele mecanisme internaționale de răsplată pentru stocarea CO2 niciun bănuț!
Însă, dincolo de optimismul oficial, numeroși cercetători și ONG-uri de mediu avertizează că „accelerarea naturii” are un preț ascuns. Unul mare!
Riscurile: soluri afectate, ape eutrofizate, biodiversitate redusă
Fertilizarea pădurilor cu azot modifică structura biologică a solului, scade capacitatea naturală de regenerare și poate duce la acidifierea apelor subterane și eutrofizarea lacurilor, un fenomen deja observat în Scandinavia în anii ’90.
Pe termen lung, acumularea de azot perturbă simbioza micorizică dintre arbori și ciuperci – un mecanism esențial pentru sănătatea pădurilor boreale.
Mai mult, favorizează creșterea accelerată a unor specii dominante (precum molidul și pinul), în detrimentul altora, reducând diversitatea structurală și genetică a pădurii.
„Pădurea nu este o fabrică. Dacă îi adaugi azot ca să crească mai repede, o forțezi să îmbătrânească mai devreme”, avertizează biologul Nicu Pârlog, specialist al asociației Alianță Pentru Pădure.
Reacții din Europa: o decizie cu ecou global
Propunerea Suediei a stârnit reacții imediate în Uniunea Europeană.
State precum Germania, Austria și Finlanda au exprimat îngrijorări privind posibila relaxare a standardelor ecologice și riscul ca acest model să fie preluat de alte țări cu păduri temperate.
La nivelul Comisiei Europene se discută deja despre armonizarea criteriilor de fertilizare forestieră și includerea acestor practici în evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Organizațiile internaționale, precum WWF și Forest Stewardship Council (FSC), solicită transparență totală în monitorizarea efectelor, avertizând că orice pas greșit al Suediei poate submina încrederea în conceptul de „silvicultură durabilă” promovat la nivel global.
De ce contează pentru România și restul Europei
Schimbarea de direcție a Suediei este relevantă și pentru România, unde se discută tot mai des despre creșterea productivității forestiere și valorificarea biomasei.
Dacă modelul scandinav va fi considerat „de succes”, presiunea economică ar putea împinge și alte țări să adopte metode similare – unele incompatibile cu biodiversitatea carpatină.
România, cu păduri naturale complexe, ar avea mult mai mult de pierdut dintr-o „industrializare a creșterii” decât de câștigat economic.
Așadar, ce alegem între ecologie și economie
Fertilizarea pădurilor poate părea o soluție tehnologică la criza climatică, dar ridică o întrebare esențială: până unde putem „optimiza” natura fără să o distrugem?
Suedia, pionierul silviculturii moderne, pare să fi ajuns la o răscruce.
Între pădurea care respiră și cea care produce, alegerea va arăta lumii întregi nu doar un model de gestionare, ci și o filozofie despre viitor.
Citiți și despre:
