Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate, a dat publicităţii azi, 3 ianuarie 2018, raportul de evaluare a custozilor şi administratorilor de arii naturale protejate din România.

Casacada Bigar

Acest subiect a avut, în finalul anului 2017, un vibe extrem de tensionat. Se prefigurează o luptă din ce în ce mai susţinută şi mai acută între reprezentanţii statului (angajaţi ai Romsilva)  şi cei care doresc ca ariile naturale protejate să intre sub management privat. Pe marginea acestui subiect delicat SilvaNews va reveni în curând cu informaţii spectaculoase.
Revenind la Raportul oficializat astăzi de ANANP trebuie să apreciem că au fost „străbătută” toată ţara, aproape 1.000 de arii protejate-pe cele opt regiuni de dezvoltare, fiind evaluaţi toţi cei 166 de custozi şi administratori.

Cele 985 de arii protejate au fost catalogate astfel:

  • Arii de interes avifaunistic (SPA): 120
  • Arii de importanţă comunitară (SCI): 259
  • Parcuri naturale şi naţionale: 25
  • Rezervaţii: 581

În urma evaluării, s-a constatat că majoritatea calificativelor de „Foarte bine” au fost obţinute de custozi/administratori aflaţi în solda Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, dintre aceştia detaşându-se cei de la Direcţia Silvică Suceava. Custozi pricepuţi aici sunt Bogdan Horia şi Cristian Gafincu, dar şi marele şef, inginerul Sorin Călin Ciobanu.
Bucovinenii ţin steagul performanţei sus şi prin custozii Parcului Naţional Călimani (aflat tot sub tutela Romsilva), iar staroste e succes este acolo Basarab Bârlădeanu.
De apreciat însă şi calificativul maxim obţinut de Societatea Ecologică pentru studierea şi protejarea faunei şi florei sălbatice ”Aquaterra”, condusă de renumitul şi neobositul professor universitar Nicolae Crăciun. Acesta, împreună cu Adrian Ionaşcu, luptă pentru reintroducerea lostriţei (o salmonidă extrem de preţioasă economic, social şi ecologic) în apele de munte ale României. Din păcate, eforturile ”Aquaterra” – asociaţie care are arie de lucru Izvoarele Sucevei-Gura Humorului – nu sunt deloc susţinute de autorităţi.

Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului, pus pe butuci

Parcul Naţional Semenic-Cheile-Carasului

Aşadar, în urma Raportului ANANP concluzia care se impune este că Bucovina este fruntea, iar (VAI!) Banatul e coada!
Asta pentru că singurul calificativ de „Insuficient” a fost acordat Administraţiei Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului (de asemenea, sub tutela Romsilva).

Ce s-a imputat: “Planul de Management nu e aprobat (probleme cu zonarea, în special RONPA0303 Bârzaviţa), a 24-a versiune a PM; promovare: grup pe facebook, presă; turism: 9 trasee, 8 panouri vechi de 10 ani, propun 1 traseu tematic; monitorizare vizitatori: nu; tarife: vizitare (10 lei), RONPA0302 Izvoarele Nerei (45 lei), avize (600-1500 lei); suprafata: 36.109 ha (85% fond forestier); structura: 13 persoane din care 7 rangeri şi un şef al pazei, fără voluntari; se suprapun 6 ocoale; Administraţia nu e capabilă să realizeze PM; avize: 50 (45 pentru exploatări); păduri virgine şi cvasivirgine: Izvoarele Nerei, Cosava Mica; vulnerabilităţi: oraşul nou Anina cuprins în Parc, zonarea (Bârzaviţa), comunitatile (proprietatile), off road/enduro; ROSCI0226 Semenic-Cheile Caraşului instituit pentru peşti; vulnerabilităţi: spălarea maşinilor în râu” (preluare fidelă din anexa raportului).
Şi despre acest caz-special, SilvaNews va prezenta o variantă reală în scurt timp. În ultima vreme atacurile mediatice asupra acestei inunate arii naturale protejate, în fapt împotriva administraţiei Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului, au fost foarte virulente şi deosebit de mediatizate.

Cât de mare este răul din Ariile Naturale Protejate ale României

Tăieri ilegale în Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului

Mai facem o precizare de final punctând că în urma evaluărilor au rezultat următoarele vulnerabilități:

  • Limite incorecte și suprapuneri;
  • Lipsa habitatelor si/sau specii pentru care au fost desemnate ariile naturale protejate;
  • Lipsa unei surse stabile de finanțare si schimbarea continuă a legislaţiei;
  • Presiune din partea beneficiarilor in ceea ce privește avizarea de planuri/proiecte/activități;
  • Lipsa de receptivitate din partea comunităților locale;
  • Presiunea urbanizării;
  • Braconaj şi vânătoare;
  • Arderea miriștilor si utilizarea de ierbicide;
  • Schimbarea destinaţiei terenurilor;
  • Numărul crescut de vizitatori care duce la dereglarea ecosistemelor.

Pentru conformitate, legătura către pagina oficilă, AICI.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here