Lemnul din pădure nu este doar un combustibil cu tradiție, ci și un element esențial în asigurarea confortului termic pentru milioane de oameni, în special în mediul rural. Înțelegerea modului în care este utilizat, a volumelor implicate și a provocărilor de aprovizionare oferă o perspectivă completă asupra importanței sale.
România rămâne una dintre țările europene cu cea mai mare dependență de lemnul de foc pentru încălzirea locuințelor
Conform datelor oficiale centralizate în Strategia Energetică 2025–2035, aproximativ 3,5 milioane de gospodării – în special din mediul rural – utilizează lemne de foc ca principală sursă de energie termică. Aceasta înseamnă că, pentru aproape jumătate din populația țării, energia termică provine dintr-un combustibil regenerabil, dar cu o eficiență variabilă, dependentă de specie, umiditate și tehnologia de ardere.
Consumul anual este estimat la circa 13,5 milioane tone, ceea ce echivalează cu un potențial energetic brut de aproximativ 57 petajouli (PJ), dacă lemnul este uscat corespunzător și utilizat în echipamente performante. În practică, pierderile de energie generate de utilizarea lemnului umed și de randamentul scăzut al sobelor tradiționale reduc semnificativ acest potențial.
Dezechilibru major între cerere și ofertă
Analize recente arată însă un dezechilibru structural între cerere și oferta internă. Producția locală autorizată nu reușește să acopere integral necesarul, iar o parte din consum provine fie din autoconsum, fie din surse greu de monitorizat. Acest decalaj alimentează, în unele zone, presiuni asupra resursei forestiere și probleme recurente de aprovizionare în sezonul rece.
Dimensiunea socio-economică a fenomenului este la fel de importantă. În mediul rural, lemnul de foc nu este doar combustibil, ci și o „centură de siguranță” energetică, asigurând independență față de infrastructurile centralizate de distribuție a energiei. Totuși, această dependență ascunde o formă extinsă de sărăcie energetică: pentru numeroase gospodării, costul lemnului și efortul de aprovizionare reprezintă o povară semnificativă, iar condițiile de încălzire rămân modeste.
Strategie energetică durabilă
Privind în perspectivă, integrarea lemnului de foc într-o strategie energetică durabilă presupune două direcții majore: exploatare sustenabilă a resursei și creșterea eficienței utilizării. În acest sens, uscarea adecvată a lemnului, utilizarea de sobe și cazane cu randament ridicat, precum și diversificarea surselor de energie regenerabilă la nivel de gospodărie sunt măsuri esențiale. Numai printr-o abordare echilibrată, „căldura din inima pădurii” poate continua să fie o resursă accesibilă și responsabil utilizată, fără a compromite viitorul pădurilor României.
Citește și:
