România rămâne singura țară din Uniunea Europeană care găzduiește o populație semnificativă de urs brun (Ursus arctos) – o specie protejată la nivel european, dar tot mai des percepută ca „problemă de ordine publică”.
Un studiu științific, bazat pe rezultate genetice, realizat recent de specialiști din 25 de județe, estimează că numărul urșilor a depășit deja 13.000 de exemplare, aproape dublu față de cifrele oficiale din ultimii ani și față de cât ar permite cadrul natural al României.
Creșterea populației nu este, în sine, o veste rea – aceasta confirmă o biodiversitate sănătoasă. Dar lipsa unei politici coerente de gestionare, combinată cu fragmentarea habitatului, aduce tot mai des animalele în sate, orașe și pe drumurile turistice.
OUG pentru glonț și ordine
Pe 6 octombrie 2025, Guvernul României a aprobat prin ordonanță de urgență un set de noi măsuri pentru intervenția imediată în cazul urșilor care pătrund în localități.
Potrivit comunicatului oficial, ordonanța „permite prevenirea și combaterea atacurilor asupra persoanelor și bunurilor din intravilanul localităților”, inclusiv prin împușcarea directă a exemplarelor considerate periculoase.
Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, a declarat bucuroasă, la finalul ședinței de Guvern, că proiectul de OUG pe care l-a propus a fost aprobat și că acesta „creează un cadru clar de acțiune pentru autoritățile locale, care nu vor mai fi nevoite să aștepte avize pentru intervenție”.
Totodată, actul introduce amenzi între 10.000 și 30.000 de lei pentru persoanele care hrănesc urșii în libertate, o practică devenită comună în zonele turistice din Argeș (Transfăgărășan), Brașov, Prahova și Harghita.
Vals fals: una este realitatea și alta percepția
Decizia guvernului vine după ani de presiune din partea comunităților montane, unde urșii au devenit o prezență constantă în gospodării.
În 2024, au fost înregistrate peste 2.100 de apeluri la 112 privind urși care au pătruns în sate sau orașe, iar în mai multe cazuri, animalele au rănit oameni și au distrus bunuri.
Susținătorii măsurii afirmă că intervenția imediată salvează vieți și restabilește autoritatea statului în fața pericolului iminent.
Criticii, în schimb, avertizează că OUG-ul deschide o cale periculoasă spre „vânătoare mascată”, în lipsa unui sistem riguros de monitorizare și raportare.
România, între Europa și instinct
Țări precum Slovenia, Croația sau Finlanda gestionează populațiile de urși prin cote anuale limitate și măsuri non-letale: garduri electrice, patrule, relocări și, mai ales, educație comunitară.
România, în schimb, se află din nou în situația paradoxală de a deține cea mai valoroasă populație de urși din UE, dar și cea mai conflictuală relație cu aceștia.
Specialiștii asociației Alianță Pentru Pădure avertizează că împușcarea directă nu va rezolva cauzele reale ale apariției urșilor în localități: lipsa hranei naturale, distrugerea coridoarelor ecologice și turismul necontrolat.
„Ursul nu vine pentru că e flămând, ci pentru că omul i-a luat locul din pădure”, spune Ovidiu Ionescu, profesor și cercetător la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității Transilvania din Brașov. „Atât timp cât pădurile sunt fragmentate și containerele pline, nicio ordonanță nu va schimba direcția mirosului”.
Între glonț și responsabilitate
Adevărata provocare nu este câți urși vom împușca, ci câți și cât vom învăța să evităm.
România are nevoie de o strategie pe termen mediu și lung, bazată pe știință și pe educație, nu de reacții impulsive la presiuni locale.
Dacă ursul a ajuns să caute hrana printre oameni, este pentru că natura și administrația au cedat în același timp.
”OUG-ul poate calma spiritele pentru o vreme, dar nu va reface pădurea și nici nu va rescrie relația noastră cu sălbăticia”, susține și biologul Nicu Pârlog, specialist în faună cinegetică.
Așadar,
Ursul românesc trăiește acum între două extreme: protecție și glonț.
De o parte – știința, conservarea, echilibrul; de cealaltă – frica, presiunea, zgomotul armei.
Adevărul, ca întotdeauna, e undeva în mijlocul pădurii sau/și în sufletul nostru.
Citiți musai și analiza:
Nu urșii sunt problema. Noi suntem
