CARACTERE MORFOLOGICE
Specie exotică de mărimea a I-a, putând atinge 50 m în înălţime şi până la 4 m în diametru.
Înrădăcinarea este trasantă atunci când creşte în condiţii normale din regiunile inundabile, caz în care dezvoltă pneumatofori (organe cu rol respirator) ce ies deasupra apei ca nişte ţepuşe. Pe soluri uscate, profunde sistemul de înrădăcinare este pivotant, cel puţin în primii ani.
Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată, cu scoarţa subţire, netedă, brun-roşcată, ce formează un ritidom timpuriu, subţire, exfoliabil în fâşii înguste longitudinale. Lemnul este omogen, uşor, moale, rezistent în aer şi apă, gălbui până la negricios, cu calităţi tehnologice superioare.
Coroană rară, luminoasă, cu ramificaţii subţiri, conică, la bătrâneţemai mult sau mai puţin tabulară.
Lujerii sunt de două categorii:
– persistenţi, bruni lucitori, glabri, cu muguri, ce poartă frunze mici solzoase, aşezate spiralat, care, după uscare, toamna rămân pe lujeri,
– căzători, subţiri, verzi, fără muguri, cu frunze liniare, subţiri, verzi, dispuse pectinat şi care toamna se înroşesc şi cad împreună cu lujerii.
Flori unisexuat monoice, cele mascule mici, globuloase, aşezate în panicule pendente, cele femele tot globuloase, câte una sau mai multe la un loc; înfloreşte în aprilie.
Conuri aproape sferice, 2-3 cm, cu 10-12 solzi lemnoşi, scutiformi, neori cu un mucron la mijloc; la baza fiecărui solz se găsesc câte 2 seminţe trimuchiate; maturaţia este anuală prin septembrie-octombrie. La 1 kg intră 15–20.000 seminţe; puterea germinativă este de 60-85%.
Maturitatea izolat 30 ani, iar în masiv începe să fructifice la 60-70 ani.
Creşteri foarte active, în primul an puieţii ating 0.5 m. Longevitate excepţională, până la 6 000 ani.
AREAL. CERINŢE ECOLOGICE
Chiparosul de baltă este originar din sud-estul Americii de Nord, unde are un areal destul de restrâns, în vecinătatea Golfului Mexic. În România, este cultivat prin parcuri şi grădini botanice (Cluj, Timişoara, Simeria, Bucureşti etc.). În culturi forestiere este introdus pe suprafeţe mici în lunca Jiului, Lunca şi Delta Dunării.
Este adaptat la climate oceanice, calde şi umede, în Europa suportând climatele mai reci şi mai uscate. Nu rezistă la geruri puternice şi secete prelungite, iar faţă de sol manifestă o mare putere de adaptare (pneumatofori în mlaştini).