Într-un fabulos interviu acordat lui Laurențiu Ciornei pentru revista ”Bucovina Forestieră”, istoricul Ioan Aurel Pop a socotit cât mai este ”codrul frate cu românul”. Iată un scurt fragment din materialul evocat.
Laurențiu Ciornei: Înțelepciunea populară românească a consemnat proverbul ”Codrul este frate cu românul.”, iar de acolo au pornit și bătălii care au marcat frumos istoria noastră. Cum vede un reputat istoric această sintagmă? Există şi o variantă potrivit căreia combativitatea noastră, ca naţie, a fost afectată de adăpostul pădurii, am devenit mai puţini războinici, mai uşor de mulţumit. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?
Ioan Aurel Pop: Într-adevăr, la români, pădurea a jucat un rol mult mai important decât la alte popoare. Marele istoric Constantin C. Giurescu a scris pe vremuri o admirabilă istorie a pădurii românești, în care a demonstrat că cea mai mare parte din teritoriul nostru de etnogeneză și de afirmare, de dinainte de Epoca Modernă, a fost acoperit cu păduri. Se știe că inamicii, migratorii și străinii rău intenționați care s-au vânturat prin locurile noastre aveau oroare de pădure, de spațiul închis al pădurii, de capcanele pe care le ascundea pădurea și nu prea se aventurau în asemenea locuri. Românii, dimpotrivă, fiind oameni ai locurilor, găseau în pădure adăpost și scut, găseau hrană și rosturi de viețuire și de supraviețuire. Eminescu explică acest lucru în limbajul său artistic, în poezii închinate codrului, iar expresia celebră „tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie …” – pusă în gura marelui domn Mircea cel Bătrân – simbolizează tocmai acest lucru. Istorici reputați au arătat că însăși formarea poporului român și apoi dăinuirea sa la nord de Dunăre, „în aceste locuri de ispititor belșug și de trecere a oștilor”, au fost posibile datorită pădurii, mijlocul principal de conservare a autohtonilor, de adăpostire a lor în fața răutăților. De altminteri, limba română este una dintre cele mai bogate limbi europene în termeni care denumesc pădurea, arborii, locurile și meșteșugurile legate de pădure etc. Dau numai câteva exemple: pădure, codru, dumbravă, arboret, făget, aluniș, brădet, stejăriș, luminiș, poiană, lemnărit etc. Pădurea este, prin urmare, o marcă fundamentală a existenței noastre ca popor.
Citiți întregul interviu realizat de Laurențiu Ciornei pentru ”Bucovina Forestieră” cu președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, AICI.
Vă invităm să mai aflați și care este
- Starea pădurii noastre, în viziunea Academiei Române
- Starea pădurilor din România. Analiză la început de 2019
