Se deosebeşte de dudul alb prin:
– coroana mai largă şi mai deasă,
– lujeri pubescenţi şi muguri mai mari cu solzi mai puţini,
– frunze de obicei nelobate, adânc serate, la bază profund cordate, mai scurt peţiolate, relativ groase, pe faţă scabre, iar pe dos pubescente,
– dude roşii-închis sau negre, foarte scurt pedunculate,
Dudul negru este originar din Iran şi Transcaucazia, iar în România este cultivat prin grădini, curţi etc., dar mai rar decât dudul alb. Are o importanţă sericicolă redusă datorită frunzelor ce nu sunt consumate de viermele de mătase. Se poate folosi în culturile forestiere din stepă şi silvostepă.
