Guvernul a aprobat și trimis la publicat în MO #ReformaRomsilva. Un act mai mult politic, în stilul cunoscut al deciziilor pripite ale unui anumit partid ce trăiește din gălăgie. Chiar așa s-a făcut: cu ușile închise și cu sentimentul că, odată publicată în Monitorul Oficial, realitatea devine automat legitimă. Sindicatul pădurarilor a observat, a notat și a anunțat public că există probleme juridice serioase în modul în care a fost promovată Hotărârea de Guvern.
Liderul Federației Silva, Silviu Geană, a semnalat faptul că proiectul de reorganizare a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva a primit nu mai puțin de 26 de observații din partea Ministerului Justiției, observații care ar fi trebuit integrate înainte ca actul normativ să fie promovat în Guvern. Totuși, acest lucru nu s-ar fi întâmplat, ceea ce ridică întrebări serioase despre legalitatea procedurii.
Problema reală nu este însă doar existența acestor observații. Problema este ce urmează după constatare.
Dacă Federația Silva ar vrea cu adevărat să sancționeze modul în care a fost promovată reforma Regia Națională a Pădurilor–Romsilva, atunci ar trebui să iasă din reflexul sindical clasic (comunicat, conferință, postare pe social media) și să intre într-un conflict instituțional real. Presiunea nu se construiește printr-un singur gest, ci printr-un front multiplu.
Lovitura juridică rapidă: blocarea reformei
Primul pas ar fi o acțiune în contencios administrativ împotriva Hotărârii de Guvern, depusă la Curtea de Apel București, în baza Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cheia nu este însă procesul în sine, ci cererea de suspendare a actului normativ. Dacă instanța admite suspendarea, reforma se oprește imediat până la judecarea fondului. Guvernul rămâne cu o reformă contestată juridic și blocată administrativ.
Conflict instituțional deschis
În paralel, sindicatul ar putea declanșa sesizări simultane către mai multe instituții:
- Avocatul Poporului, pentru analiza constituționalității procedurii;
- Curtea de Conturi a României, pentru verificarea impactului financiar și administrativ al reorganizării;
- Ministerul Justiției, pentru clarificarea modului în care au fost tratate observațiile juridice.
Când trei instituții diferite sunt obligate să răspundă simultan, subiectul nu mai este o simplă dispută sindicală. Devine un caz administrativ de interes național.
Reforma trebuie adusă în Parlament
Un alt pas ar fi transformarea problemei într-o temă parlamentară.
Prin interpelări și audieri în Camera Deputaților și Senatul României, ministra Mediului, Apelor și Pădurilor ar putea fi obligată să explice public procedura prin care a fost adoptată reorganizarea Romsilva.
În acel moment reforma încetează să mai fie doar o decizie administrativă și devine un subiect politic major.
Haideți, cu presiunea profesională!
Un sindicat puternic nu luptă singur. Ar putea construi o coaliție profesională formată din:
- facultăți silvice,
- organizații profesionale,
- asociații ale proprietarilor de păduri
- ONG-uri care susțin managementul durabil și profesionist pentru păduri.
Astfel disputa nu ar mai părea o simplă revendicare sindicală, ci o contestare a modului în care este administrat patrimoniul forestier al statului român.
Instrumentul sindical clasic
Dacă reorganizarea afectează personalul, sindicatul poate deschide conflict colectiv de muncă și poate ajunge până la grevă de avertisment. Nu pentru a bloca activitatea forestieră, ci pentru a transmite un semnal clar: reforma are consecințe sociale și profesionale.
Bătălia de legitimitate
În final, cea mai importantă mișcare ar fi schimbarea narațiunii publice.
În loc ca Romsilva să fie permanent pusă în boxa acuzaților, întrebarea ar trebui să fie inversată: cum poate un guvern care invocă statul de drept să promoveze o reformă contestată juridic chiar de propriile instituții?
Pentru că, în realitate, puterea politică se teme de două lucruri: instanțele și scandalul instituțional.
Dacă Federația Silva ar folosi simultan instanța, Parlamentul și presiunea profesională, reforma ar deveni un dosar complicat pentru Guvern.
Dacă se limitează la comunicate și postări, reforma rămâne ceea ce este acum: o decizie politică trecută fără costuri reale pentru cei care au făcut-o.
